Anuar 1

structorul lui. Şi iată de ce. Se ştie că după stingerea dinastiei
arpadiene, a urmat în Ungaria o epocă de mari turburări interne,
în care timp de vreo douăzeci de ani moştenirea aşa-zisă
a regelui Ştefan cel Sfânt a fost puternic zdruncinată. Dintre
pretendenţii regali a izbutit napolitanul Carol Robert (din casa
de Anjou, din Franţa) să se impună: în anul 1309 a fost încoronat
de către trimisul papei, cardinalul Gentili, la Buda, dar
cu o altă coroană decât cea legală, cea istorică 1 ). Sfânta coroană,
care singură legaliza starea de fapt 2 ), era în mâinile
voevodului transilvan Ladislau din familia Borş (zis şi Apor) 3 ).
încă înainte o râvnise un alt pretendent, Otto Bavarul, însă n'o
obţinuse; Voevodul Ladislau îl ademeni la sine, îl închise o
vreme într'o cetate (probabil Deva), şi apoi îi dădu drumul.
După repetate cereri ale lui Carol Robert, care fusese recunoscut
de către o parte din Ungaria — fără Transilvania deocamdată
— şi după ameninţarea cu anatema. Voevodul transilvan
i-o restitui, aşa) că la 20 August 1310 noul rege se putu încorona
la Alba Regală (Szekesfehervâr) 4 ). Până la acea dată, prin urmare,
nu poate fi vorba de zidirea cetăţii Salgo din partea lui
V. P6r Antal, Az Anjou häz es örökösei (1301—1439) în A magyar
nemzet törtenete, vol. III. Budapest, 1895, p. 43; şi Miskolczy Istvân, Magyarorszdg
az Anjonk korăban (în colecţia Szent Istvân könyvek, No. 9).
Budapest, 1923, p. 16. şi I. Lupaş, „Un voevod al Transilvaniei in luptă cu
Regatul ungar, în colecţia Studii, conferinţe şi comunicări istorice, voi.
II. Cluj, 1940, pag. 36—38.
) V. Tîmon Akos, A szent korona elmelete es a koronăzăs. Masodik
2
kiadăs. Budapest, 1920.
3
) Cf. studiul d-lui Profesor I. Lupaş, Un Voevod al Transilvaniei în
luptă cu regel ungar (în colecţia citată); P6r Antal, Lăszlo erdelyi vajda
1291-1315, în rev. „Erdelyi Muzeum", 1891, VIII, p. 440 sq. şi Id., Az erdelyi
vajdăk sorozata a XIV, szâzad vegeig, în aceeaşi rev., 1893, X, p. 1 sq.; apoi
Dr. Moritz Wertner, Die Wojwoden Siebenbärgens im vierzehnten Jahrhundert,
în Archiv des Vereins für sieb'enbürgische Landeskunde, Neue Folge,
1899, XXIX, p. 114 sq., precum şi studiul anterior al aceluiaşi: Die Wojwoden
Siebenbürgens im Zeitalter der Arpaden. Urkundliche Richtigstellungen
und Bestimmungen, în aceeaşi revistă, 1898, XXVIII, p. 41 sq.
4
) Pör Antatl, Az Anjou hăz es örökösei, p. 46; Miskolczy, o. c, p. 17;
I. Lupaş, /. c, p. 38.