Anuar 1

Trebue remarcate raporturile foarte strânse, existente între formele
ce continuă timpurile preistorice dela noi şi între cultura aşa zisă de
Lipica din Sud-Estul Poloniei. Această cultură apare in declinul epocei
„La lene" sau la începutul celei romane şi trece în epoca următoare. Prezintă
analogii cu civilizaţiunea daco-getică din România.
Dacă se poate invoca persistenţa acestor forme preistorice ale ceramicei
ţărăneşti ca un argument în favoarea continuităţii române în Dacia,
e imposibil să se explice supravieţuirea lor, dacă nu se admite dăinuirea
lor latentă în timpul ocupaţiei romane şi renaşterea practicularsimului local,
care se manifestă în Dacia ca şi în celelalte provincii ale Imperiului
în epoca năvălirilor.
Prof. Andrieşescu scrie: „E viaţa celor umili, indigeni şi năvălitori, pe care
o posedăm în mărturia plastică şi bogată a monumentului dela Adam-Klissi,
cel mai considerabil al românismului din toată Europa centrală, orientală
şi sud-orientală. Dintr'o epocă istorică lipsită de isvoare istorice, încât nu
se poate deduce nimic asupra vieţii indigene, nu ne rămân decât săpăturile
arheologice ca mărturie".
Dacă datele arheologice nu sunt complet suficiente, ele permit totuşi
să se aducă ceva nou în studiul obiectiv al originii poporului român.
H. G.
FOTINO Gheorghe, Din vremea Renaşterii Naţionale a Ţării Româneşti
— Boerii Goleşti. Bucureşti, 1939. Monit. Of. şi Impr. Naţională. 4 volume
(I—IV) p. 1622.
Materialul documentar, cuprins în aceste patru volume, desvălue mai
ales nota sufletească a societăţii româneşti din vremea Renaşterii şi în
deosebi a boerilor Goleşti. Astfel aceste scrisori au fost date publicităţii,
după cum însuşi editorul ne mărturiseşte, mai mult ca o evocare a acelor
vremi, în cari au trăit cei ce le-au scris, decât ca o destăinuire de fapte.
Dat fiind că scrisorile n'au fost redactate cu intenţia de a fi date publicităţii,
ele beneficiază de o sinceritate de netăgăduit. „Din fiecare cuvânt
din scrisorile Goleştilor respiră adevărul. Valoarea cuvântului este
întreagă", spune editorul.
Datorită epocei, în care s'au scris aceste scrisori, epoca de Renaştere
naţională, ele sunt documente preţioase spre a cunoaşte sufletul oamenilor
de atunci, şi mai ales al boerilor cari aveau, de multe ori, toată răspunderea
pentru destinele acestui neam.
Rolul pe care autorii acestor scrisori l-au avut în frământările istorice
din epoca Renaşterii naţionale, face ca opera editorului să depăşească obişnuita
publicare a unor corespondenţe intime familiare.
Scrisorile sunt cuprinse în patru volume. Cel dintâiu volum oferă
însă un studiu, adeseori plin cu accente de duioşie, despre familia Goleştilor.
Sunt evocate mai conturat în deosebi Zinca Golescu, mama celor cinci