Anuar 1

Solii Turcilor continuă totuşi să se plângă împotriva lui Sava,
acuzându-1 că ar fi ,,ziua popă, iar noaptea duşman înarmat şi
stricător de pace" 1 ). Sabia şi crucea par a fi fost mânuite cu
destoinicie şi vitejie deopotrivă în lupta pentru apărarea credinţei,
de către tânărul Simion, care ţinu să fie hirotonit în Ţara
Românească, pentru a avea alături de el, într'o clipă aşa de
înseninată a vieţii, pe Longhin, sfătuitorul lui din tinereţe.
Cu scrisori de recomandaţie din partea orăşenilor şi a soborului
eparhial, adunat pentru alegerea lui Simion, sta gata de
plecare, când o grea lovitură veni să-1 încerce: moartea unui copil
al său. Grăbit, Simion porni totuşi spre Ţara Românească,
unde episcopul Longhin „înţelegând chemarea dumnezeiască a
nepotului său la hirotonie", plecă împreună cu Simion la Târgovişte,
spre a-i obţine hirotonirea dela Mitropolitul Ştefan. „In
Dumineca viitoare, la slujba dumnezeiască a liturghiei s'a făcut
hirotonia întru preot a Iui Simion Brancovici, cu ceremonialul
obişnuit, prin mâinile preasfinţitului Arhiepscop şi Mitropolit
Ştefan al Târgoviştei" 2 ). In aceeaşi zi, la Ineu, avea loc înmormântarea
răposatei soţii a lui Simion. După o oprire la Comana,
Sava Brancovici se întoarce acasă încărcat cu daruri „atât preoţeşti
cât şi cu de altele" primite dela episcopul Longhin. Acasă
o găseşte pe bătrâna lui mamă călugărită 3 ) şi află de moartea
soţiei sale. Credincioşii îi ieşiră cu bucurie întru întâmpinare şi-1
primiră, cum se primeau odinioară arhiereii. Curând, Simion a
început să aşeze „bune tocmeli atât în oraşul Ienopolei cât şi în
împrejurimile eparhiei sale, întărind şi păstrând în credinţa bisericii
ortodoxe răsăritene, turma lui Christos" 4 ).
1
) „Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c, p, 54.
2) Ibidem, p. 55.
3
) Părerea d-lui prof. Silviu Dragomir asupra acestui amănunt în „O
nouă carte despre Brancoviceşti", Telegraful Român, 1912, nr. 53.
4
) „Fragmente din cronica lui G. Brancovici", 1. c, p. 54.