Anuar 1

da d-1 Teodor Bălan, dovedind victoria preoţimii faţă de episcopul despot
(p. 314-^334).
La Miscellanea sunt multe comunicări mărunte, iscălite de d-nii A.
Sacerdoţeanu (interesante mai ales Autografele lui Teodosie, Mare logofăt
al lui Mihai Viteazul, p. 396—397), I. Minea, Sever Zotta, T. Bălan,
Emil Vîrtosu, Ion Mărcuş, Elena Mureşan, R. Seişanu şi Const. Turcu
(Despre Ştefan Tomşa II, p. 397—401).
Bibliografia e semnată, la toate subcapitolele: dări de seamă, cuprinsul
revistelor, Opera lui lorga (p. 410—437), unde se bibliografiază activitatea
dintre 1934—1940 inclusiv, care nu există la d-1 Barbu Nheodorescu,
apoi bibliografia veche şi cea nouă, de d-1 A. Sacerdoţeanu. Informaţii şi
obişnuitele indice — de mare preţ — încheie volumul omagial închinat lui
N. Iorga.
/. Crăciun
Hrisovul. Buletinul Şcoalei de arhivistică. Publicat de Prof. Aurelian
Sacerdoţeanu. Bucureşti, Tip. „Carpaţi", 1941, I.
Rar am avut o bucurie mai mare, citind o revistă sau un periodic, ca
la citirea acestui Hrisov, consacrat ştiinţelor auxiliare ale istoriei naţionale.
Din Cuvântul preliminar al directorului, d-1 A. Sacerdoţeanu, reese
clar scopul Şcoalei de arhivistică — al cărui buletin este „Hrisovul" —
de a fi o instituţie dedicată pregătirii „cercetătorilor de izvoare naţionale"
(p. 7), iar cuvintele lui N. Iorga, aşezate ca axiomă în fruntea volumului:
„Consider Şcoala specială de Arhivistică dela Arhivele Statului ca un aşezământ
de mare valoare, corespunzător cu École des Chartes din Paris"
— spun acelaş lucru.
In primul articol, scris de d-1 Const. Moisil şi întitulat Din istoria
Şcoalei de Arhivistică (p. 11—45), se arată cum au luat naştere astfel de
şcoli în Apus — École des Chartes la Paris, iniţiată de Napoleon I, dar
deschisă abia la 1821, la Viena în 1854, la Veneţia în 1855, la Madrid în
1857, la Petrograd în 1877, la Vatican în 1880, la Magdeburg în 1893 şi la
Liverpool în 1909 — şi cari au fost strădaniile româneşti începând cu anul
1862 şi până în prezent. Adevăratul întemeietor al şcolii a fost d-1 Moisil,
inaugurându-se cursurile la 28 Noemvrie 1924 (p. 23). Instituţia s'a numit
la început „Şcoala practică de arhivari-paleografi", mai apoi lărgindu-şi
sfera de activitate şi devenind o instituţie de învăţământ superior, şi-a
lut numele de „Şcoala superioară de arhivistică şi paleografie", cu următoarele
cursuri: Isvoarele istoriei Românilor, istoria vechiului drept românesc
şi instituţii vechi româneşti, paleografia, arhivistică, diplomatica,
cronologia, bibliologia, sigilografía, heraldica, genealogia, etc. — deci ştiinţele
auxiliare ale istoriei noastre, grupate în jurul istoriografiei româneşti.
Răposatul N. Drăgan propune să se facă Transcrierea textelor ciriltce