Anuar 1

cu un strat gros de oase omeneşti pe jos: coapse, braţe, coapse,
cranii. Trece peste ele înainte şi nu merge mult şi dă peste o a
treia cameră. Aici ce să-i vază ochii? Vede o masă, în jurul căreia
şedeau pe scaune mai mulţi oameni îmbrăcaţi în haine scumpe.
Stă pe gânduri, ticăindu-i inima de acest lucru neaşteptat.
Se apropie încet şi cercetează cu de-amănuntul, când colo vede
că sunt statui de metal scump. Unul era Decebal pe tron, cu coroana
de aur pe cap, cu pietri scumpe, iar în jurul lui la masă
şedeau sfetnicii. In mijlocul mesii era un diamant mare, strălucitor,
de lumina feţele statuilor şi întreagă camera.
„De o parte în cameră, la o altă masă mai mică şedea Ezis,
soţia lui Decebal cu tovareşele sale, ţinând fiecare în mână câte
un ac de aur, de împletit. Intr'un colţ era o cloşcă cu pui cu totul
din aur, iar în alt colţ nemăsurate comori de aur, argint şi
pietri scumpe, căci aici îşi ţinea Decebal ascunse comorile.
„Văzând dezertorul cu ochii această fericire, îşi umplu buzunarele
de aur şi argint, luă cât putu şi eşi afară fără să atingă
nimic altceva. Şi când ajunse la lumina zilei, zidi gura tunelului
cum a fost, puse ţărână şi frunziş, să nu se cunoască nici urma
şi se cam-mai duse fără să se mai ştie de el.
„In Târgul-Mureşului a lăsat un document despre descoperirea
sa, care înşiră cele amintite mai sus şi începe cu cuvintele:
Dela Sibiu spre apus, atâtea mile depărtare preste Cristian se
mai înalt din jur. In vârful lui se află ruinele unei cetăţi, cu
află un munte cu numele „Zigeiner-Sehneeberg", care este cel
poarta spre răsărit. (Aici descrie amănunţit cetatea şi descrierea
corăspunde întru toate cu „Vârful-Zidului"). Dela poartă spre
miază-zi se află o stâncă, în apropierea căreia este intrarea în
suterană, de forma aceasta şi ea duce în pivniţele cetăţii.
(Apoi urmează descrierea, că a fost desertor, că a fost mai mare
preste tăetorii de lemne, cum a dat preste gura tunelului şi ce-a
găsit în cele 3 camere)".
Această legendă nu lămureşte nimic din obârşiile cetăţii; ea
satisface numai gustul de supranatural, de mit, al poporului. Se
pot distinge, în orice caz, în această povestire, două elemente:
a) credinţa taumaturgică în uriaşi — atât de răspândită pe tot