Anuar 1

Dunăre, teritoriul ocupat n'a avut o populaţie stabilă. Acest fapt reese din
conţinutul documentelor, care au ca obiect donaţii de locuri în pustiu, peste
Prut. întotdeauna când se făceau donaţii de felul acesta, formula, care
arată îninderea locului, era „cât să poată să trăiască un sat în destul"
(Nr. 12, p. 81), adică, hotarele nu erau fixate, şi aceasta pentrucă nu exista
o toponimie a locului, fapt care se întâmplă numai în regiunile lipsite de
populaţie stabilă. Dacă se făceau donaţii de terenuri în pustiu, în alte
regiuni decât sudul Basarabiei, se însemnau precis hotarele, prin toponimia
locului, sau se scria că ele vor fi „după vechiul hotar pe unde din veac
au umblat" (Nr. 40, p. 276), ceea ce arată că ţinutul respectiv a fost locuit
din vechime. Expansiunea aceasta, spre sud, a populaţiei moldoveneşti,
a fost determinată pe de o parte de drumurile comerciale care se îndreptau
spre M. Neagră, din spre Polonia şi Transilvania, iar pe de altă parte
de stăpânirea cetăţilor care apărau vadurile Nistrului împotriva eventualelor
năvăliri ale Tătarilor. Odată cu pierderea porturilor şi cetăţilor dela
graniţă, expansiunea s'a încetinit, iar pe timpul urmaşilor lui Ştefan cel
Mare a încetat aproape cu totul.
Dintre documentele interne dela Bogdan Voevod, sunt de remarcat
cele din 8 Decemvrie 1514, prin care Domnul face mari donaţii în bani
mănăstirilor şi episcopiilor. In această zi, importantă desigur în viaţa Domnului,
Bogdan Voevod dăruieşte câte 800 de zloţi tătărăşti mănăstirilor
Moldoviţa, Putna, Dobrovăţ şi vlădiciilor dela Suceava, Roman şi Rădăuţi.
In schimbul acestor danii, Domnul cerea ca „în fiecare an, în Dumineca
Mironosiţilor, la vecernie, să ne slujească paraclis, iar la utrenie liturghie,
cu toţi popii şi diaconii, câţi dintre dânşii vor fi în mănăstire" (Nr. 49,
p. 337). E interesant de observat că actul de danie către episcopia Rădăuţilor
a fost săpat în piatră pe unul din pereţii altarului, fiind singurul
uric de acest fel, care ni s'a păstrat (p. 379).
Dintre documentele externe, mai importante sunt acelea în legătură
cu proectul de căsătorie al lui Bogdan Voevod cu sora regelui polon. Cel
dintâiu act din seria aceasta este din 16 Martie 1506, şi cuprinde înţelegerea,
cu privire la căsătorie, dintre Tăutul logofătul, Isac vistiarnicul şi
Ivanco pitarul pe de o parte, iar pe de altă parte Alexandru, regele Poloniei
(Nr. 70, p. 440). Căsătoria neavând loc, au izbucnit, din cauza aceasta,
o serie de lupte între Moldoveni şi Poloni, lupte care au luat sfârşit numai
în urma mediaţiunii şi arbitrajul lui Vladislav, regele Ungariei. In
urma acestei mediaţiuni, la 22 Ianuarie 1510, se încheie un tratat de înţelegere
între solii Domnului Moldovei şi cei ai regelui Poloniei. (Nr. 75,
p. 454). Scurt timp după aceea, la 7 Februarie 1510, se închee tratatul de
pace între Bogdan Voevod, Domnul Moldovei, şi Sigismund, regele Poloniei,
având acelaşi conţinut ca şi cel încheiat între solii lor. (Nr. 76, p. 468).
Alte documente etxerne, redactate în latină sau germană, şi datate în
raport cu sărbătorile romano-catolice, sunt scrisori adresate oraşelor să-