partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

Convenţia privind comerţul internaţional cu specii sălbatice de faună şi floră pe
cale de dispariţie cunoscută şi sub denumirea de Convenţia CITES, a fost adoptată la
Washington în 1973, şi scoate în evidenţă acordul părţilor de a recunoaşte că fauna şi
flora sălbatice constituie, prin frumuseţea şi varietatea lor, un element de neînlocuit al
sistemelor naturale, care trebuie să fie protejat de către generaţiile prezente şi viitoare şi
conştiente de valoarea estetică, ştiinţifică, culturală, recreativă şi economică mereu
crescândă a faunei şi florei sălbatice, recunoscând că popoarele şi statele sunt şi ar
trebui să fie cei mai buni protectori ai faunei şi florei lor sălbatice, recunoscând, în plus,
că cooperarea internaţională este esenţială pentru protecţia anumitor specii ale faunei şi
florei sălbatice împotriva unei exploatări excesive, ca urmare a comerţului internaţional,
sunt convinse că trebuie luate măsuri urgente în acest scop.
Ca principii fundamentale ale convenţiei, au fost stabilite trei anexe cuprinzând trei
categorii de specii ameninţate cu dispariţia şi asupra cărora părţile contractante au
convenit regimul special de comercializare:
Anexa I. Toate speciile ameninţate de dispariţie, care sunt sau ar putea fi
afectate de comerţ. Comerţul cu indivizi ai acestor specii trebuie supus unei reglementări
foarte stricte în scopul de a nu le mai pune în pericol supravieţuirea şi nu trebuie
autorizat decât în condiţii excepţionale.
Anexa II. a) Toate speciile care, cu toate că nu sunt încă neapărat ameninţate
de dispariţie, ar putea deveni în cazul în care comerţul cu indivizi ai acestor specii
nu ar fi supus unei reglementări stricte, având drept scop evitarea unei exploatări
incompatibile cu supravieţuirea lor.
b) Anumite specii care trebuie să facă obiectul unei reglementări, în
scopul de a face eficient controlul comerţului cu indivizi ai speciilor înscrise în anexa nr.
II, prin aplicarea prevederilor alin. a).
Anexa III. Toate speciile pe care o parte le declară supuse, în limitele
competenţei sale, unei reglementări având ca scop împiedicarea sau restrângerea lor şi
necesitând cooperarea celorlalte părţi pentru controlul comerţului.
În dezvoltarea managementului Rezervaţiei importantă este şi abordarea Direcţiilor cheie
ale Strategiei de la Sevilla pentru Rezervaţiile Biosferei, (Căsuţa 3.10), precum şi a
obiectivelor Strategiei (Anexa) .
Căsuţa 3.10 Direcţiile cheie ale Strategiei de la Sevilla pentru rezervaţiile biosferei
1. Creşterea contribuţiei rezervaţiilor biosferei în implementarea acordurilor internaţionale pentru
promovarea conservării şi dezvoltării durabile şi în special a Convenţiei pentru Diversitatea Biologică şi a altor
acorduri (schimbările climatice, deşertificarea, etc.).
2. Dezvoltarea rezervaţiilor biosferei care includ o varietate largă de componente de mediu, biologice,
economice şi culturale conducând către regiuni mai mari nederanjate în apropierea oraşelor. Este o cerinţă
specială pentru aplicarea conceptului de rezervaţie a biosferei zonelor costiere şi marine.
3. Întărirea reţelelor de rezervaţii ale biosferei regionale şi interregionale componente ale Reţelei Mondiale
ale Rezervaţiilor Biosferei.
4. Întărirea cercetării ştiinţifice, a monitoringului, a pregătirii şi a educaţiei în rezervaţiile biosferei pentru
asigurarea unei baze solide din domeniul ştiinţelor naturale, sociale şi umane. Această cerinţă este acută în
ţările unde se înregistrează lipsă de personal şi de resurse financiare.
5. Asigurarea că toate zonele rezervaţiei biosferei contribuie în mod adecvat la conservare, dezvoltare
durabilă şi dezvoltarea cunoaşterii.
_________________________________________________________________________________ 113
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!