partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

această suprafaţă sunt incluse amenajările realizate în Delta Dunării propriu-zisă,
Pardina (27000 ha), Sireasa (7550 ha), Ostrovul Tătaru (2600 ha), Murighiol - Dunavăţ
(2540 ha), Popina I (640 ha), Sulina (500 ha), precum şi amenajările agricole realizate
dealungul braţului Sf. Gheorghe, Tulcea-Nufăru (2350 ha), Nufăru- Victoria (310 ha),
Beştepe – Mahmudia (560 ha). Din această suprafaţă, au mai rămas în exploatare doar
circa 39000 ha datorită condiţiilor neadecvate pentru agricultură.
Amenajările agricole, ca şi celelate amenajări din Rezervaţie (piscicole şi silvice), sunt
ecosisteme caracterizate prin izolarea lor de regimul hidrologic natural, situaţie care adus
la schimbarea totală a caracteristicilor iniţiale de zone umede şi la dispariţia
ecosistemelor naturale existente anterior. În funcţie de nivelul de organizare, de
întreţinere şi de amendare cu îngrăşăminte şi pesticide, aceste ecosisteme pot fi
considerate ca areale scoase de sub acţiunea legităţilor de funcţionare a sistemului
deltaic în ansamblu.
Culturile agricole izolate cu extindere mică, reprezintă o categorie tipică de ecosistem
agricol, format datorită folosirii unor suprafeţe cu lungimi mici (50-100 m, uneori mai
mari) şi cu lăţimi de 20-30 m situate pe mici platforme neinundabile sau inundate rareori
în scopul realizării unor culturi de porumb, legume, pepeni, uneori viţă de vie.
b) Amenajări silvice
Spre deosebire de amenajările agricole, cele silvice au fost realizate după anul 1960 prin
îndiguirea, defrişarea vegetaţiei forestiere spontane şi plantarea unor specii de salcie şi
plop euroamerican care ocupă 97% din totalul speciilor, după care urmează frasinul,
plopul alb, negru, cenuşiu care ocupă doar 3%. Aceste amenajări silvice au fost făcute în
scopuri economice şi ca atare nu s-a avut în vedere rolul lor ecologic, în sensul realizării
unui spectru floristic diversificat care să asigure biotopuri pentru fauna deltaică.
Suprafaţa totală amenajată pentru silvicultură este de circa 6.400 ha (Păpădia, 2000 ha,
Rusca, 1200 ha, Carasuhat, 620 ha, Pardina, 425 ha, Murighiol, 400 ha).
c) Plantaţii de plopi pe grinduri fluviale
Între braţele principale ale Dunării şi digurile longitudinale ale amenajărilor agricole,
piscicole sau silvice adiavente şi care de regulă se găsesc de la câteva zeci de metri
până la 100-200m, se plantează plopul euroamerican, atât cu scopul de protecţie cât şi
pentru valorificarea economică. Aceste fâşii de plantaţii s-au făcut prin defrişarea
zăvoaielor de sălcii care protejau mult mai bine malurile braţelor prin sistemul lor
radicular şi ocupă o suprafaţă de circa 5.400 ha. În acelaşi timp, galeriile de sălcii
spontane constituiau biotopuri pentru o gamă variată de vieţuitoare, cu numeroase verigi
ale lanţului trofic. Din păcate, plantaţiile de plop euroamerican răspund numai cerinţei
economice, deoarece sub aspectul ecologic sunt sărace în diversitate.
d) Amenajări piscicole
Amenajările piscicole formează un tip de ecosistem specific, bazat pe un regim
hidrologic controlat cu inundări şi desecări succesive, cu bazine acvatice artificiale şi cu
durată limitată, sezonieră de inundare. Acestea ocupă terenuri dintre cele mai variate ca
amplasament : terenuri inundabile situate la periferia marilor complexe lacustre şi care
constituiau, în regim natural, zone de păşunat dar şi importante zone de reproducere
naturală pentru peşte (amenajările piscicole Iazurile, Sarinasuf, Lunca, Chilia), lacuri
naturale care au fost indiguite şi cărora li s-a modificat regimul hidrologic natural
(amenajările Obretin, Dranov, Babadag) sau terenuri mai înalte folosite anterior pentru
_________________________________________________________________________________ 45
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!