partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

Rezervaţie pentru piscicultură, în suprafaţă totală de circa 40.000 ha, doar în câteva se
mai desfăşoară, în prezent această activitate (Babadag, Lunca, Sarinasuf).
Pescuitul este una din cele mai vechi ocupaţii ale populaţiei din Delta Dunării şi
reprezintă şi în prezent o activitate economică importantă ocupând mai mult de jumătate
din populaţia activă a deltei, în prezent activând circa 1500 de pescari autorizaţi pentru
desfăşurarea pescuitului comercial. Acestora li se adaugă şi reprezentanţii familiilor
rezidente în spaţiul Rezervaţiei care au dreptul legal să pescuiască pentru consumul
propriu, câte 3 kg de peşte pe zi. Se poate spune că această activitate ocupă, în scop
comercial sau familial, toate familiile rezidente în Rezervaţie.
Valorificarea resursei pescăreşti din bazinele acvatice naturale se bazează pe metode
tradiţionale care au fost folosite din cele mai vechi timpuri. Primele reglementări ale
pescuitului, bazate pe experienţa generaţiilor, apar în Evul Mediu şi apoi în timpul
administraţiei otomane. Administraţia de stat a început în anul 1895 sub conducerea lui
Grigore Antipa, căruia îi revine meritul de a fi elaborat principiile de management a
pescăriilor în fluvii şi delte neregularizate, valabile şi în zilele noastre. În anul 1896 apare
prima Lege a pescuitului, care a oprit pescuitul peştilor sub o măsură minimală, a
introdus reglementări bazate pe o bună cunoaştere a biologiei speciilor de peşti, a
potenţialului zonelor şi pe rolul factorului hidrologic. În anul 1974 a fost promulgată
Legea Pescuitului şi Pisciculturii care s-a aplicat pe tot teritoriul ţării, cu prevederi
speciale pentru Delta Dunării, litoralul Mării Negre şi Razim-Sinoie.
În prezent, exploatarea resurselor pescăreşti din Delta Dunării este reglementată prin
acte normative şi norme de aplicare ale acestora de către administratorul resursei
(Agenţia Naţională de Pescuit şi Acvacultură) şi de către utilizatori în scopul asigurării
utilizării durabile a acestora.
Din punct de vedere al scopului capturării, în Rezervaţie se practică pescuitul
comercial, sportiv, ştiinţific şi familial. După biologia speciilor se distinge pescăria
peştilor de apă dulce (deltă, Dunăre, Razim-Sinoie), pescăria peştilor marini
migratori şi pescăria peştilor marini din zona litorală.
Pescăriile din spaţiul actual al Rezervaţiei au parcurs, dealungul istoriei recente de circa
50-60 de ani, mai multe perioade. La sfârşitul deceniului al cincilea din secolul trecut se
marca primul declin al pescăriei datorită efectelor negative ale îndiguirii Luncii Dunării
care au afectat populaţiile de ciprinide în general şi cea de crap în special. A urmat o
perioadă de redresare (1960-1970), prin stabilirea unui nou echilibru în structura
ihtiofaunei, locul crapului fiind luat de speciile stagnofile (babuşcă, lin, caracudă)
producţiile oscilând între 10.000 tone/an şi 20.000 tone/an. Perioada 1970-1984, a
marcat un nou declin datorită îndiguirii celor peste 100.000 ha, din deltă şi zonele
adiacente cu valori ale capturilor în jur de 15.000 tone/an, situaţie care s-a agravat în
perioada următoare,1984-1994, în care au avut loc modificări importante atât în ceea ce
priveşte condiţiile de mediu dar şi în ceea ce priveşte modul de organizare al pescuitului,
când capturile anuale au scăzut foarte mult în jurul a 5.000-6.000 tone/an. În perioada
1994-2006 capturile s-au situat în jurul valorilor 2500-3000 tone/an (Tabelul 2.12.3).
Situaţia capturilor înregistrate oficial şi în special cea a capturilor din ultimile două decenii
trebuie corectată cu valori ce pot fi estimate destul de dificil reprezentând cantităţile de
peşte capturate de populaţia locală în scopul consumului propriu (circa 3 kg/zi/familie)
dar şi cu valori, deasemenea destul de dificil de estimat, reprezentând pescuitul ilegal.
_________________________________________________________________________________ 68
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!