partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

odată cu trecerea la economia de piaţă, când costurile producerii peştelui în regim
intensiv, în condiţiile de exploatare din Delta Dunării (costuri mari pentru pomparea apei,
furajare, forţa de muncă, etc.) depăşesc cu mult preţul de vânzare, fapt care face
această activitate ineficientă. Din păcate, foarte multe bazine piscicole au fost construite
prin distrugerea unor zone naturale valoroase pentru reproducerea naturală a peştelui şi
în special a ciprinidelor.
În perioada 1980-1989 este legiferat prin decret al Consiliului de Stat programul de
amenajare şi exploatare integrală a resurselor naturale din Delta Dunării, prin care cea
mai mare parte a deltei urma să fie amenajată pentru agricultură (culturi de câmp),
organizarea de ferme pentru creşterea animalelor (porcine şi bovine), extinderea
amenajărilor piscicole şi silvice. Teritoriul Deltei Dunării şi al complexului lacustru Razim-
Sinoie au fost împărţite şi organizate în şase întreprinderi complexe subordonate
Centralei Deltei Dunării.
Prima încercare de amenajare a terenului în scop agricol datează dinainte de
amenajările pescăreşti, din anul 1895, şi a fost facută pe un teren situat pe malul stâng al
braţului Sf.Gheorghe, puţin mai jos de localitatea Mahmudia, între km. 82-88 (Grădina
Olandezului). Încercarea nu a dat rezultate. Între anii 1938-1940, cu participarea
voluntară a sătenilor din Chilia Veche, s-a executat îndiguirea Ostrovului Tataru, situat
între braţul Chilia (km. 45-61) şi braţul Tătaru, însumând o suprafaţă totală de circa 3.400
ha. Dar echilibrul deltaic şi peisajul deltaic au fost puternic afectate de transformările
care s-au produs în depresiunea Pardina şi zona Sireasa. Pardina fusese îndiguită
pentru exploatarea stufului, nu mai avea un regim complet natural dar peisajul deltaic nu
era deteriorat. Amenajarea acestei depresiuni (27.000 ha) pentru agricultură a dus la
dispariţia întregului peisaj natural prin lucrări de desecare şi nivelare. Incinta Sireasa a
avut la bază aceeaşi concepţie de amenajare ca şi Pardina, iar peisajul deltaic anterior
avea un farmec aparte, după retragerea apelor de primăvară dezvoltându- se păşuni, pe
care creşteau bovine şi ovine. Prin realizarea amenajării Murighiol-Dunavăţ, s-a desecat
şi ultima porţiune din lunca de pe partea dreaptă a braţului Sf. Gheorghe, în aval de
localitatea Murighiol, care era un loc foarte bun pentru reproducerea naturală a crapului.
Anterior, se mai desecase şi celelalte porţiuni de luncă de pe partea dreaptă a braţului
Sf. Gheorghe situate între Tulcea şi Mahmudia. În Ostroavele Babina şi Cernovca
lucrările de amenajare au fost întrerupte la faza de începere a săpării canalelor de
desecare, după ce s-a terminat digul din incintă.
Fondul funciar forestier a cunoscut o evoluţie dinamică în timp şi spaţiu, şi este
reprezentat de două mari categorii funcţionale: fondul deţinut de pădurile naturale şi
fondul deţinut de plantaţiile silvice. Până în anul 1975 fondul funciar forestier cuprindea
pădurile naturale şi plantaţiile silvice realizate în regim natural de inundaţie, dealungul
braţelor principale ale Dunării. Începând cu anul 1975 înregistrează o nouă categorie,
plantaţiile silvice în incinte îndiguite, executate prin lucrări hidrotehnice similare
amenajărilor agricole. În acest fel au apărut în peisajul deltei incintele Păpădia, Rusca,
Sf. Gheorghe, şi parţial fondul funciar forestier s-a extins chiar în interiorul incintelor
agricole. Extinderea are loc progresiv, ca urmare a cererii tot mai mari de masă
lemnoasă, dar şi datorită influenţei benefice pe care aceste sisteme le exercită asupra
ecosistemelor vecine. Plantaţiile de plop canadian din incintele Păpădia, Rusca,
Carasuhat, Pardina şi Murighiol, la care se mai adaugă plantaţiile din aceeaşi specie din
_________________________________________________________________________________ 87
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!