partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

sangeacului s-a mutat la Tulcea, s-au conservat astăzi două rezervaţii arhitectonice:
centrul istoric cu palatul administrativ şi cel al pescăriilor, cu primăria veche, liceul, banca
şi alte construcţii civile (1); şi zona de locuinţe centrale din jurul catedralei oraşului, a
bisericii greceşti şi a celei catolice din fostul cartier nemţesc (2).
Din totalul patrimoniului cultural, istoric sau arhitectural localizat şi amplasat în timp în
rândurile de mai sus, ca şi cel mobil aflat în colecţiile muzeelor am putea face în sinteză
următoarea clasificare:
- Monumentele şi siturile arheologice vizitabile, asupra cărora există în continuare
un program de cercetări ca şi proiecte şi planuri de restaurare, cum sunt cetăţile: Histria,
Argamum, cetatea bizantină de la Enisala, burgusul de la podul Topraichioi, cetatea
Halmyris. (Un proiect de apărare împotriva viiturilor Dunării se impune pentru zona
portuară a cetăţii Noviodunum - Isaccea).
- Monumente arhitectonice la Tulcea, Babadag şi la Sulina. Pentru cele din Tulcea
este întocmit un program de ocrotire a lor, de restaurare şi conservare. La Sulina,vechiul
far a fost restaurant şi consolidat fiind transformat în muzeu. Proiectul “Sulina – Rescue
2000” a făcut o inventariere a valorilor arhitectonice de patrimoniu în iniţiativa de a
promova un program de consolidarea acestora şi de punere lor în valoare prin turism
ecologic şi cultural, în special a centrului oraşului Sulina.
- Monumentele şi siturile din interiorul rezervaţiei şi în special la Caraorman şi
Chilia, ca şi la cetăţile: Salsovia (Mahmudia), Noviodunum (Isaccea) şi la cetatea romană
Enisala. Un program de cercetare desfăşurat în aceste zone ar putea crea pe viitor o
diversitate de obiective în activitatea turismului cultural.
2.15 Obiceiuri şi tradiţii culturale
Diversitatea etnică a populaţiei din perimetrul Rezervaţiei (vezi capitolul 2.11) este
subliniată foarte bine şi prin diversitatea obiceiurilor şi tradiţiilor locale. Acestea sunt
reprezentate în forme diferite pornind de la specificul alimentaţiei, costume, case,
obiceiuri şi instalaţii tehnice ţărăneşti.
Alimentaţia în localităţile din Rezervaţie se bazează pe câteva produse de bază, peştele
fiind de departe dominant, urmat apoi de carne, lapte, brânză, cartofi, varză, fasole,
dovleac. În general, se întâlnesc asemănări în prepararea acestor alimente, datorită
convieţuirii în acelaşi mediu, dar se evidenţiază două forme diferite: alimentaţia
cotidiană, cea privind tehnici de preparare, credinţe, obiceiuri şi comportament şi
alimentaţia sărbătorească. Diferenţa dintre cele două forme ale actului alimentar se
manifestă prin amplificarea valenţei cotidiene, începând cu consistenţa lui – cantitate şi
calitate – continuând cu comportamentul ceremonial sau ritual adecvat sărbătorii. În
contextul sărbătoresc, alimentele trec într-o nouă ipostază, căpătând însuşiri magicorituale
ce pot influenţa, în gândirea tradiţională, viaţa omului sau relaţiile lui cu cei din jur,
cu divinităţile sau cu strămoşii. În acest sens este menţionată pâinea sub formă de colac
cu valenţe multiple: urare de bun augur în obiceiul colindatului, element cu valoare
magică în obiceiurile de primăvară, element cu valoare simbolică în relaţiile interumane
(colacul dat naşilor sau colindătorilor), element cu valoare simbolică în cultul morţilor. În
unele localităţi din Rezervaţie (Letea, Caraorman, C.A. Rosetti) se prepară o pâine
_________________________________________________________________________________ 91
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!