partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

Pe lângă aceste categorii distincte, există şi o mare diversitate, în aspectul locuinţelor,
determinată de mai mulţi factori: varietatea reliefului, apartenenţa etnică, originea diferită
a românilor veniţi din diferite provincii (Transilvania, Moldova, Muntenia, Basarabia,
Cadrilater), varietatea ocupaţiilor, influenţa urbanului, absenţa unui plan impus şi
vremelnicia aşezărilor din Delta Dunării cu localităţi inundabile frecvent.
Instalaţiile tehnice ţărăneşti cele mai des folosite au fost morile de vânt. Locul de
origine al morilor de vânt, astăzi unanim acceptat, este considerat Orientul Apropiat.
Prima atestare documentară datează din anul 1585 şi se referă la Dobrogea, unde
aceste instalaţii au cunoscut cea mai mare răspândire şi rezistenţă în timp, firesc, dacă
luăm în considerare condiţiile geografice de aici. Ele au evoluat din râşniţe păstrate izolat
până în timpurile noastre, fiind folosite la măcinatul păsatului sau numai al sării. La
sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, morile de vânt reprezentau
85,7% din totalul instalaţiilor tradiţionale, dintre care numai în judeţul Tulcea reprezentau
88,8%.După forma roţilor se disting: mori de vânt cu vele de pânză şi mori de vânt cu
aripi de scândură, aceste fiind specifice nordului Dobrogei. La începutul secolului al XXlea
existau 39 de mori de vânt în diferite localităţi din Rezervaţie: Sulina, Letea,
Caraorman, C.A Rosetti, etc. şi peste 300 de mori de vânt în localităţile limitrofe.
2.16 Valoare peisagistică
Valoarea peisagistică a spaţiului deltaic şi a zonelor învecinate este dată de elementele
specifice ale acestuia, naturale reprezentate de relief, apă, vegetaţie, faună (peisajul
natural) şi antropice reprezentate de populaţie şi aşezări umane (peisajul antropic),
elemente care îi conferă complexitate şi originalitate.
Peisajul natural este reprezentat de relieful specific (dunele de nisip de pe grindurile
Letea şi Caraorman, plajele litorale ale zonei costiere, de clima ce creează ambianţă
pentru activitatea de turism dar constituie şi un factor natural de cură în scopuri
terapeutice (numărul mare de zile senine: 150-160, durata mare de strălucire a soarelui:
2300-2500 ore/an, regimul termic ridicat, precipitaţii reduse: 350-400 mm/an, precum şi
de flora şi fauna găzduite de habitatele naturale. Hidrografia, este, de asemenea o
componentă importantă a peisajului natural şi este reprezentată de un număr mare de
corpuri de apă: aproape 500 de lacuri de diferite mărimi şi cu salinitate diferită, gârle,
canale, precum şi vecinătatea Mării Negre.
Vegetaţia, îndeosebi cea acvatică conferă o valoare peisagistică dar şi ştiinţifică şi
ecologică, ridicate prin prezenţa unor specii de plante: emerse (limbariţă, săgeata apei,
crinul de baltă, submerse (peniţa apei, brădişul, cosorul, sârmuliţa, paşa, broscariţa,
moţul, otrăţelul de baltă, aldrovanda, natante (nufărul alb, nufărul galben, plutică, iarba
broaştelor, troscotul de baltă, cornaciul). Câteva specii formează asociaţii vegetale
deosebit de frumoase: Typhetum angustifoliae, Scirpo – Phragmitetum, Ceratophilo –
Nupharetum lutei, Myryiophilum - Nupharetum, Hydrocharietum morsus ranae. Vegetaţia
forestieră de pe grindurile Caraorman şi Letea alcătuită din păduri de stejar, plop, frasin
cu speciile de plante agăţătoare: liana grecească, hamei, curpen, dau un aspect exotic,
subtropical.
_________________________________________________________________________________ 95
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!