partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

Rezervaţie, au fost delimitate 25 de zone de pescuit dreptul de valorificare a resurselor
piscicole din aceste zone fiind concesionat de 16 societăţi comerciale, societăţi care s-au
angajat prin contractele de consesionare să plătească statului o redevenţă, a cărei
valoare a fost stabilită funcţie de importanţa zonelor de pescuit prin licitaţie. În acest fel,
pescarii au devenit iniţial salariaţi ai acestor societăţi, iar ulterior, în cea mai mare parte,
colaboratori pe bază de contracte individuale pentru prestarea serviciului de capturarea
peştelui.
După anul 2005, un nou act normativ (Legea nr. 113/2005 privind aprobarea Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 69/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
192/2001 privind resursele acvatice vii, pescuitul şi acvacultura) a stabilit că dreptul de
valorificare a resurselor piscicole se atribuie în mod direct pescarilor, persoane fizice
şi/sau juridice, organizaţiilor de pescari din domeniul pescuitului comercial, legal
constituite şi recunoscute pe baza criteriilor stabilite de autoritatea publică centrală care
răspunde de pescuit şi acvacultură. Începând din 2005, administratorul unic al resursei
piscicole devine Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură, Rezervaţia Biosferei
preluând statutul de gestionar al resurselor piscicole din spaţiul deltaic. În această
perioadă, s-a consolidat statutul de autoritate de mediu al Administraţiei Rezervaţiei şi
acela de administrator de arie protejată, care au permis Administraţiei Rezervaţiei să
continuie reglementarea şi monitorizarea activităţii de pescuit din perimetrul Rezervaţiei.
Autorizarea activităţii de pescuit din Rezervaţie se face, anual, pe baza cotelor
exploatabile stabilite pe complexe de bazine piscicole, prin studii de evaluare a
resurselor pescăreşti elaborate de către consultanţi de specialitate şi avizate de
Academia Română – Comisia Monumentelor Naturii.
În anul 2006, Administraţia Rezervaţiei a eliberat, conform Ordinului MAPM 647/2001,
1180 autorizaţii, din care 32 autorizaţii pentru asociaţii/organizaţii de pescari, 15
autorizaţii pentru societăţi comerciale, 3 autorizaţii de mediu pentru capturare
reproducători sturioni şi 1130 autorizaţii pentru pescari individuali. Accesul la resursele
acvatice vii în vederea practicării pescuitului se face în baza permisului de pescuit
comercial pentru zona solicitată, eliberat de Agenţia Naţională pentru Pescuit şi
Acvacultură şi al autorizaţiei de mediu eliberată de Administraţia Rezervaţiei.
Pe teritoriul Rezervaţiei se practică şi piscicultură pe suprafeţe amenajate, administrarea
acestor suprafeţe se face în prezent de către Consiliul Judeţean Tulcea sau de către
Consilii Locale. Îndiguirea suprafeţelor pentru piscicultură a început în anul 1961, dar cea
mai mare parte a amenajărilor s-a realizat în perioada 1969-1974. În crescătorii se
creşteau specii de cultură: crap, cosaş, sânger, novac. Producţia marfă livrată la piaţă, în
acea perioadă, s-a menţinut la nivele de 4-5 mii tone/an. S-au înregistrat şi producţii
marfă mai mari în anii 1976-1977 dar cu un consum foarte mare de furaje. În această
perioadă, forţa de muncă angajată în activitatea de piscicultură a fost de circa 900
oameni, la acelaşi nivel cu forţa de muncă folosită pentru pescuitul în bazinele naturale.
În 1989, în Delta Dunării erau realizate 30 de amenajări piscicole din care funcţionau 29
de amenajări piscicole.
După 1990, în condiţiile liberalizării preţurilor la energie şi forţă de muncă, funcţionarea
amenajărilor piscicole s-a schimbat foarte mult, foarte multe dintre acestea fiind
abandonate datorită cheltuielilor de producţie foarte mari care au făcut ca activitatea de
piscicultură să devină nerentabilă. Suprafeţele îndiguite devenite nerentabile din punct
_________________________________________________________________________________ 72
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!