partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

complexe lacustre au fost desecate (amenajările agricole Pardina, Sireasa). Din
inventarierea lacurilor făcută înainte de 1960, a rezultat un număr de 668 de lacuri
însumând 31.262 ha (9,28% din suprafaţa Deltei Dunării). În urma acţiunii de desecare a
lacurilor din cele mai mari amenajări agricole din Delta Dunării, Sireasa şi Pardina,
numărul total al acestora a scăzut la 479 (lacuri mai mari de 1 ha) iar suprafaţa totală a
ajuns la 25.666 ha (7,82% din suprafaţa deltei) (Tabelul 2.5.3).
Tabelul 2.5.3 Lacurile din Delta Dunării pe unităţi deltaice
Unitatea Înainte de 1960 După 1960
Număr % Suprafaţă % Număr % Suprafaţă %
(ha)
(ha)
Letea 396 59 15.084 48 214 45 9.464 37
Caraorman 178 27 12.700 41 175 36 12.802 50
Dranov 94 14 3.478 11 90 19 3.400 13
Total 668 100 31.262 100 479 100 25.666 100
Terenurile mlăştinoase sunt terenurile situate între -0,5 şi 1 m altitudine, ocupă zonele
din jurul lacurilor şi complexelor lacustre din ariile depresionare. Sunt acoperite de apă,
în funcţie de nivelul Dunării şi de vegetaţia palustră. O bună parte din aceste terenuri au
fost desecate prin acţiunea de îndiguire şi realizarea amenajărilor agricole şi silvice. În
amenajările piscicole, această categorie morfohidrografică a rămas, dar este supusă
regimului hidrologic dirijat. Suprafaţa acoperită cu vegetaţie acvatică este apreciată la
circa 143.500 ha (43% din suprafaţa deltei).
Complexul lacustru Razim-Sinoie, în suprafaţă totală de circa 103.000 ha este format
în principal din lacuri, grinduri maritime şi câteva formaţiuni de relief mai înalte ce
reprezintă martori de eroziune. Lacurile ocupă circa 85% din complex (86.300 ha) şi sunt
de tip lagunar (Razim, 41.500 ha, Sinoie, 17.150 ha, Goloviţa, 11.870 ha, Zmeica, 5460
ha, Nuntaşi, 1.050 ha şi Istria, 560 ha), de tip limanic (Babadag, 2.370 ha, cu prelungirile
Tăuc, 180 ha şi Topraichioi, 50 ha, Agighiol, 490 ha, toate transformate în amenajări
piscicole) şi lacuri cuprinse între grinduri (Leahova-Coşna-Periteaşca, 3.550 ha sau cele
de pe grindul Chituc, Edighiolurile, 1.070 ha).
Zona maritimă costieră, în suprafaţă totală de 140.492 ha, se întinde pe o lungime de
166 km, de la gura braţului Chilia, în nord şi până la Capul Midia, în sud şi are apectul
unei câmpii submerse cu foarte puţine neregularităţi morfologice. Platforma continentală
(şelful) are o lăţime ce scade de la nord (170 km) la sud (130 km). Valoarea pantei
creşte de la nord (1°) spre sud (2°) considerată pe profilele orientate de la vest spre est
de la ţărm spre taluzul continental. Uniformitatea reliefului platformei continentale se
datoreşte atât modelării reduse în faza pleistocenă, cât şi sedimentării intense datorată
aluviunilor deversate de râurile din nord-vestul Mării Negre şi, în special, a celor aduse
de Dunăre, şi, într-o măsură mai mică materialului rezultat din abraziunea zonei de
coastă. Luând în considerare criterii morfometrice, morfologice, sedimentare şi chiar
biologice, platforma continentală (şelful, numit şi margine continentală) se poate împărţi,
în sectorul românesc, în trei compartimente: şelful intern, şelful median şi şelful extern
(O.Şelariu, 1971, P. Gâştescu, B. Driga, 2002). Şelful intern se desfăşoară de la ţărmul
marin şi până la izobata de aproximativ 40-50 m şi este zona pe care se întinde limita
Rezervaţiei (izobata 20 m). Zona se caracterizează printr-o câmpie de abraziune şi
acumulare rezultată în urma variaţiilor nivelului marin din perioada cuaternară, pe care
_________________________________________________________________________________ 27
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!