partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

abuşcă, cu o capacitate mare de adaptare la noile condiţii ecologice, dar cu valoare
economică mică.
În ceea ce priveşte Complexul lacustru Razim Sinoie, prin lucrările de izolare a
complexului faţă de apele marine pe de o parte şi a compartimentul sudic (Sinoie, Istria,
Nuntaşi-Tuzla), faţă de cel nordic, pe de altă parte, s-au produs mutaţii importante în
structura faunistică. Prin aportul crescut de apă dulce din Dunăre şi închiderea legăturii
cu Marea Neagră (Gura Portiţei), lacurile Razim, Goloviţa şi celelalte lacuri au acelaşi
tablou ihtiofaunistic ca şi cel din lacurile deltei. Lacul Sinoie din compartimentul sudic,
deşi nu a suportat acelaşi ritm de îndulcire (totuşi închiderea, dar nu fermă a periboinelor
a dus la limitarea schimbului de apă cu bazinul marin iar prin stăvilarul de la Canal V,
dintre Sinoie şi Goloviţa permiţându-se o scurgere de apă dulce din nord), a suferit
modificări faunistice către mediul uşor dulcicol, care a dus la dezvoltarea unui
zooplancton şi a ihtiofaunei corespunzătoare.
b) Lacurile cu un schimb redus de ape cu reţeaua hidrografică secundară
În acest tip de ecosistem se includ lacurile Merheiul Mare, Merheiul Mic, Roşca,
Poleacova, Nebunu, Ledeanca, Dovnica, Răducu, Porcu, Tătaru, Murighiol, etc., şi se
caracterizează printr-un schimb redus de ape, fapt ce a dus la un grad avansat de
împotmolire, nu atât prin procedee aluvionare cât şi prin cantitatea de material organic
depusă pe fund. Aceste lacuri au fost afectate şi mai mult de procesul de eutrofizare în
ultimii 20 ani, fapt ce a dus la modificarea radicală a structurilor biotice. Astfel, cea mai
importantă modificare o constituie restrângerea până la dispariţie, în unele cazuri, a
macrofitelor submerse şi uneori şi emerse care constituiau habitatul unui număr mare de
organisme începând cu bacteriile epifite, alge epifite, numeroase nevertebrate şi
terminând cu ihtiofauna. Accelerarea procesului de eutrofizare se datoreşte aportului de
nutrienţi (azot şi fosfor) din apele Dunării, a cantităţilor provenite din chimizarea
agriculturii autohtone, din eleştee. Cantitatea mare de nutrienţi a favorizat dezvoltarea
explozivă a fitoplantonului, dispariţia macrofitelor, reducerea populaţiilor specifice acestor
biocenoze şi a faunei bentonice. Pentru refacerea stării acestor ecosisteme se impune
reducerea cantităţii de nutrienţi şi realizarea unui regim hidrologic eficient.
c) Lacurile din interiorul amenajărilor piscicole
În această categorie, mai importante sunt lacurile Obretinul Mare, Dranov, Babadag,
Coşna, Leahova Mare, Leahova Mică. Prin înteruperea schimbului natural de ape cu
reţeaua hidrografică activă şi intrarea în regimul amenjării piscicole, aceste lacuri au
suferit modificări structurale sub aspectul ihtiofaunei, cu întregul cortegiu de consecinţe
abiotice şi biotice.
Structura populaţiilor de peşti a fost afectată prin introducerea de specii alohtone sau
exotice.
A3 Ape stătătoare, salmastre şi sărate
a) Lacuri salmastre şi sărate
În acest tip de ecosistem se includ lacurile Istria şi Nuntaşi (Tuzla), situate în partea
sudică a Complexului lacustru Razim–Sinoie, între Podişul Dobrogean şi Grindul Saele.
Legătura restrânsă, printr-o gârlă, mai întâi a lacului Istria cu Sinoie şi apoi a Lacului
Nuntaşi cu Istria, condiţiile climatice semiaride care determină o evaporaţie mai ridicată
asociate cu lipsa unui aport subteran şi superficial de apă dulce, a dus cu timpul la
acumularea de săruri, formarea pelardului cu calităţi balneo-terapeutice. Cel mai
_________________________________________________________________________________ 39
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!