partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

arhitecturale, cu străzi şi canalizări, ne dau cea mai clară imagine a organizării lor urbane
din antichitatea perioadei romane.
Urcând spre nord, la gura unde o parte din apele braţului de sud al fluviului erau trimise
în golful Halmyris, pe vatra unui vechi factorium getic s-a format şi s-a dezvoltat ca mare
centru economic în perioada romană oraşul Halmyris (azi Murighiol). După Dinogeţia (de
pe insula Bisericuţa din satul Garvăn), Halmyris este cel mai cunoscut din punct de
vedere arheologic dintre toate cetăţile de pe limesul dunărean care stau încă acoperite
sub colbul vremurilor: Salsovia (Mahmudia), Talamonium (Nufăru), Aegyssus (Tulcea),
Noviodunum (Isaccea) în afară de acele al căror nume s-a pierdut în timp odată cu
dispariţia lor, cum sunt cetăţile romane de la Enisala, cea de pe dealul Parcheşului, ca şi
burgusurile de la podul Topraichioi (Babadag), de pe dealul Carabair (Dunăvăţ) şi mai
ales cele din punctul “la scări” de pe malul lacului Erenciuc şi din vecinătatea imediată a
satului Caraorman. Numai un program de cercetare asupra tuturor acestor situri deltaice
ar putea elucida în timp toate informaţiile transmise nouă azi de eposul homeric şi
argonautic, ca şi de lapidarele inscripţii de la Histria referitoare la vestita insulă Peuce cu
pădurile ei de pini şi la toată viaţa economică şi strategică pe care a cunoscut-o în
antichitatea geto-greco-romană Delta Dunării.
După marile migraţii şi criza din Imperiul Bizantin, viaţa economică şi urbană de la Gurile
Dunării se reface. Portulanele şi hărţile genoveze, ca şi izvoarele bizantine vorbesc
foarte mult de pescuitul şi de comerţul cu tot felul de produse în sec. X - XV în porturile
dunărene la Solina (Sulina de azi), Licostoma (Periprava), Vicina (ipoteze incerte asupra
vetrei sale), locul unde a fost ales şi s-a instaurat primul mitropolit al ţării Româneşti.
Dintre toate cele 80 de oraşe pe care Cronica anonimă a timpului ne informează că erau
atunci la Gurile Dunării, doar cetatea de la Enisala mai străjuieşte peste apele Razimului
şi Pereiaslovăţul (azi Nufăru), care ne aduce din timp în timp surpriza strălucirii lui de
altădată printr-o serie de descoperiri izolate în locuri virane sau prin grădinile sătenilor.
Războaiele ruso-turceşti din sec. al XVIII-lea şi al XIX-lea, ca şi administraţia rusească în
Delta Dunării de până la 1856 au distrus tot ce-a putut exista aici din perioada existenţei
Dobrogei la ţara Românească şi la Moldova şi mai ales din perioada stăpânirii turceşti.
Cele două mari centre comerciale din inima Deltei: Chilia şi Sulina, au renăscut după
războiul Crimeei întocmai ca pasărea Phoenix, fiecare însă la alţi parametri. În perioada
de la 1856 şi până la 1940 Sulina a cunoscut o dezvoltare economică, urbanistică şi
spirituală, nu atât prin amploare, cât mai ales printr-un specific care a reuşit să o
individualizeze între toate oraşele dunărene din ţara noastră. În toată zestrea sa
spirituală şi urbană, astăzi mai dăinuie şi continuă să te impresioneze o oază de câteva
clădiri în frunte cu palatul CED, farurile ei, vechi şi noi, iar bisericile şi cimitirul său îi dau
cu prisosinţă imaginea oraşului cosmopolit de altădată.
De asemenea, aceeaşi soartă a cunoscut şi oraşul de la poarta Deltei - Tulcea, capitala
judeţului cu acelaşi nume. Din tot urbanismul lui născut după 1860, când conducerea
_________________________________________________________________________________ 90
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!