partea i, ii: planul de management şi regulamentul rezervaţiei ...

Brizele reprezintă o caracteristică importantă a zonei litorale a Rezervaţiei, ca urmare a
contrastului termo-baric dintre apă şi uscat. În timpul a 24 de ore, acestea se rotesc în
sensul acelor de ceasornic, acoperind un cadran de 360º. Briza de mare se resimte ziua,
între orele 10 şi 20, iar briza de uscat, noaptea, între orele 23 şi 7; între orele 21 şi 22, ca
şi între 8 şi 9 se realizează fazele de echilibru termic (O. Neacşa şi colab., 1974).
2.5 Geologie, morfologie
2.5.1 Forme de relief
Păstrând caracteristica deltelor, teritoriul Rezervaţiei este o regiune plană (câmpie
aluvială în formare) cu o înclinare mică de la vest la est (0,006%) din care răsar mai
pronunţat câmpul Chiliei, un martor de eroziune din Câmpia Bugeacului (sudul
Basarabiei), grindul continental Stipoc şi grindurile marine Letea şi Caraorman. În raport
cu nivelul Mării Negre, 20,5% din teritoriul Deltei Dunării se găseşte sub acest nivel, iar
79,5% deasupra acestuia. Cea mai mare extindere o au suprafeţele situate între 0 şi 1
m. Cele mai mari „înălţimi” se găsesc pe grindurile marine (Letea, 12,4 m, Caraorman, 7
m, Popina, 49 m), iar adâncimile cele mai mari se întâlnesc pe braţele Dunării (-39 m, pe
braţul Chilia, -34 m, pe braţul Tulcea, -26 m, pe braţul Sulina, 18 m, pe braţul Sf.
Gheorghe). În depresiunile lacustre adâncimea nu depăşeşte 3 m, cu excepţia lacului
Belciug, care are 7 m. Altitudinea medie a deltei este de +0,52 m.
Principalele unităţi morfohidrografice sunt: teritoriile predeltaice, grindurile fluviatile şi
grindurile maritime, reţeaua hidrografică, lacurile şi terenurile mlăştinoase (P. Gâştescu,
B. Driga, Camelia Anghel, 1985), precum şi zona costieră marină de la limita contactului
zonei continentale cu apele Mării Negre până la izobata de 20 m.
Datorită configuraţiei terenului şi a prezenţei celor trei braţe ale Dunării, unităţile
morfohidrografice din zona continentală a Rezervaţiei sunt grupate în trei mari unităţi
deltaice (insule): LETEA (Insula Letea), CARAORMAN (Insula Caraorman), DRANOV
(Insula Dranov) (P. Gâştescu, 2006).
Unitatea Letea este desfăşurată între braţele Chilia, Tulcea şi Sulina şi ţărmul marin
acoperind o suprafaţă de circa 157.000 ha (44,9% din suprafaţa deltei şi 26,7% din
Rezervaţie). Unitatea se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi genetică (resturi
ale uscatului predeltaic Chilia şi Stipoc, grinduri marine (Letea) şi fluviale, arii
depresionare intens aluvionate (Sireasa), o vastă depresiune lacustră (Matiţa – Trei
Iezere – Merhei) dar şi prin presiune antropică puternică, 42,8% din suprafaţă fiind
scoasă din regimul natural prin amenajările agricole (Sireasa, Pardina, Babina,
Cernovca), silvice (Păpădia) şi piscicole (Chilia Veche, Maliuc, Stipoc, Obretin, Popina).
Relaţia hidrografică dintre braţele Dunării şi spaţiile interioare se realizează prin
intermediul reţelei de gârle şi canale ce alimentează peste 200 de lacuri de interes
piscicol, amplasate în două mari complexe lacustre: Sireasa – Şontea – Furtuna şi Matiţa
– Merhei.
Unitatea Caraorman este desfăşurată atât în sectorul fluviatil cât şi în cel fluvio-maritim,
cu o suprafaţă de circa 101.300 ha (28,4% din suprafaţa deltei şi 16,9% din cea a
Rezervaţiei). Şi această unitate se caracterizează prin diversitate hipsometrică şi
genetică, aici fiind incluse, atât grinduri marine (Caraorman, Sărăturile), grinduri fluviatile
_________________________________________________________________________________ 23
A.R.B.D.D. ‐ Ocroteşte natura şi păstrează tradiţiile!