m - Proiect SEMPER FIDELIS

106 Din tainele vieţii şi ale universului - Prima carteUn fapt însă rămâne constant. Unirea între cele două elemente cu încărcături electrice diferite,se face în anumite condiţii şi mai ales în anumite epoci. într-adevăr, nu oricând şi nu în oricecondiţii o floare produce polen şi ovule. Nu oricând femela primeşte să fie fecundată de individulmascul. Totul se face după o ordine nevăzută, dictată din spaţiu de foiţele spirituale invizibile.Omul, coroana creaţiei Tatălui divin pe pământ, cu toată înţelepciunea cu care a fost înzestratde Creator, se abate de la legea sfântă a procreaţiei, a formării de trupuri noi, în care să coboareşi să se fixeze un spirit pentru o nouă viaţă terestră. El a coborât sfânta unire spirituală şi a batjocoritsfânta unire trupească. Asemenea celorlalte regnuri şi la om este indicat momentul firesc pentmunirea trupească, în zilele din preajma fazelor lunare, când se produce eliminarea ovulelor de cătrefemei. Dintr-un act divin, hotărât cu regulă, la toate vieţuitoarele, omul a făcut un act de patimă,de viciu. Frumuseţea spirituală şi chiar trupească a fost terfelită şi coruptă prin noroiul plăcerii. Dar,în viitor, omenirea cunoscătoare a legilor încă necunoscute, se va ridica la nivelul fmmusetii legilordivine.în fine, în momentul când elementul sexual masculin, spermatozoidul, părăseşte organul generator,este înconjurat de o aureolă fluidică, în care sunt fixate toate particularităţile fizice şi toate defecteletrupeşti ale părintelui emiţător. Mama emite celula sexuală feminină, numită ovul, care asemeneaspermatozoidului are o zonă fluidică, în care sunt imprimate toate particularităţile trapului acesteifemei. Din unirea celor două elememte sexuale se va naşte oul, care va purta în sine toateparticularităţile trapului celor doi generatori.La plante şi animale, actul unirii, formarea oului, evoluţia embrionului şi, în final, naşterea sefac sub influenţe cosmice determinate, realizate sub imperiul unor legi fixe. Numai omul se abatede la aceste legi, prin liberul său arbitra. Dar totuşi, cu toată ignoranţa omului faţă de legile moraleşi faţă de exemplele din natură, pe care Domnul i le pune înainte, actul procreării trebuie să aibăloc la timpul său, pentru ca şi actul naşterii să se petreacă sub privirea unor anumite constelaţii şiinfluenţa unei anumite planete.Actul naşterii la om, mai dramatic decât la animale, în general este însoţit de mari dureri. înacele momente femeia mamă renunţă pentm restul zilelor ei la orice unire trupească. Dar zilele trecşi uitarea aşternându-se j>este această durere, unirea are loc din nou, potrivit cu ceea ce a orânduitDivinitatea pe pământ. într-adevăr este de înţeles plăcerea unirii trapului celor doi îndrăgostiţi. înperispiritul lor se produce o descărcare electrică — pozitivă de la unul şi negativă de la altul —răspândită reciproc în perispiritele lor. în acest moment, spiritul lor simte o senzaţie de fericire, pecare omul necunoscător al tainelor lumii nevăzute o atribuie trapului său. Atât de mare este aceastăfericire, încât ea întunecă amintirea marilor dureri ale naşterii. Sub imboldul acestei plăceri, actulse repetă, pentru a avea loc noi zămisliri de trupuri, în care să-şi găsească culcuş un spirit, pentru0 nouă viaţă terestră.Există cazuri când în destinul unor oameni a fost scris să nu aibă copii, pentru că, într-o viaţăprecedentă, tatăl a avut o conduită repulsivă faţă de copii, brutalizându-i până a stins orice iubiredin inima lor, ori pentm că în altă^viaţă femeia nu i-a vrut, căutând mereu să scape de ei, imediatce a constatat că va deveni mamă. In aceste cazuri, cei doi soţi se vor uni fiziceşte, dar nu vor aveaurmaşi, pentru că dreptaşii lor - veghind ca destinul lor să deraieze cât mai fidel planului întocmitsus şi acceptat de ei când erau spirite libere în spaţiu - le neutralizează fluidele celulelor generatoare.Urmarea este că elementele lor sexuale, lipsite de fluidele corespunzătoare, nu se vor atrage, nu sevor putea uni pentru a da naştere \imii ou, murind înaintea fuzionării lor. Iată pentru ce SC zice înpopor: „Nu le-a dat Dumnezeu copii". Legea divină, prin reprezentanţii şi slujitorii Tatălui, nu leacordă această bucurie, chiar dacă în această viaţă ar dori din tot sufletul să audă şi ei spunându-li-secuvântul magic: „mamă" sau „tată". Totul se plăteşte, mai curând sau mai târziu. Dreptatea Tatăluieste veşnică şi se aplică fără cruţare.Spiritul candidat la reîntrupare, însoţit de ghidul său, se apropie de viitorii săi părinţi şi stă înpreajma lor. Sosind ziua unirii lor fizice, o forţă a spaţiilor lucrează asupra celor doi generatori,învăluindu-i cu anumite fluide, pentru a-i dispune la unire trupească; iar bietul om se supuneasemenea unei marionete. El crede că este voinţa sa, plăcerea sa, să se „iubească" cu partenera lui.Da, această unire este la fel ca altădată, dar pe când atunci era o simplă manifestare animalică -mai joasă chiar, fără să fi avut vreo urmare - de data aceasta omul se supune unei forte care îlîndeamnă, în vederea unui act divin, pentru un scop ce intră în planurile Creatorului. Cei doi soţis-au unit, crezându-se singuri, şi cu toate acestea şase martori au fost de faţă: dreptaşul tatălui,dreptaşul soţiei, spiritul care se va întrupa, ghizii celor doi soţi, precum şi marele întrupător. Deîndată ce s-a format oul, spiritul candidat la întrupare îşi înconjoară mama cu o bandă eterică şi sepune în legătură cu oul. De acum începe marea operă necunoscută de ştiinţa materialistă.Voi descrie pe scurt principalele faze ale formării copilului în pântecele mamei şi naşterea lui.