m - Proiect SEMPER FIDELIS

274 Din tainele vieţii ţi ale universului -A doua carteDe departe, din adâncul Cerului răsună periodic o voce, dând sfaturi, ordine sau cunoştinţe. Elesunt percepute de marile duhuri şi explicate, din treaptă în treaptă, în mod descendent, şi celorlaltegrade de duhuri. Totul este în raport şi armonie cu evoluţia. Nu putem intra în legătură cu îngeriisolari, şi cu atâi mai puţin cu Guvernatorul solar. Respectarea ierarhiei este mai strictă în lumeanoastră decât în a voastră. Totul e progresiv, totul este ierarhizat. Chiar eu, în prelegerile mele, ţi-amdat progresiv Adevărul. Mereu am avut în vedere să nu vă produc mirare, proteste, să nu văzdruncin dintr-o dată din prejudecăţile în care v-aţi născut şi crescut.In şcolile voastre totul se predă gradat. Aceeaşi progresivitate se are în vedere şi în lumeanoastră. Dar ce greu învăţăm, pentru a urca treptele evolutive! Studii, meditaţii, repetări şi iarrepetări, pentru ca totul să se fixeze în memoria noastră spirituală. învăţătura are la bază repetareaşi progresivitatea.Iată un exemplu. La început, când ţi s-au dat primele noţiuni, au venit în jurul tău duhuriinferioare gradului tău. Acestea au fost umiate de altele, egale în grad cu tine, depănându-ţi cunoştinţelelor, iar după o vreme au sosit fraţi spaţiali superiori ţie, obţinând de la ei cele mai tainice cunoştinţe.Aceste cunoştinţe nu ţi-au fost acordate ca o favoare, ci, pentru a fi răspândite în lume, prin tine.Ideile emise de un duh, liber sau întrupat, nu vor fi niciodată reţinute, până ce conţinutul lornu va fi fost asimilat, adică înţeles. Să dau un exemplu. Pentru a-şi obişnui urechea cu sunetulfiecărei note şi cu distanţele dintre ele, un muzician repetă cu voce tare nota do. Mintea îi esteatentă, iar vibraţiile sunetului şi mai apoi ale eterului i-au intrat prin trap, în perispirit şi s-au fixatacolo. După un timp, repetă nota mi, mai târziu sol, străduindu-se să le memoreze. în final repetăde câteva ori do, mi, sol, şi observă distanţa vibratorie dintre ele. De îndată ce a observat bineraportul dintre ele, a învăţat valoarea lor muzicală, şi ori de câte ori va intona pe una din ele, şi leva reaminti pe celelalte două. Tot după acest principiu acordează violonistul corzile viorii sale.Totul e memorare, act ce necesită timp şi îndelungă răbdare. Azi omul ştie să vorbească, darce greu a fost graiul pentru primii oameni [ Chiar şi copilul, născut din părinţi care vorbesc perfect,întâmpină greutăţi în învăţarea vorbirii. începe cu gângureli, apoi cu silabe, ca peste un an sărostească: mama, tata. Greu a fost pentru primul om să vorbească, dar cât de greu a fost pentruprimul duh, nou-născut, să gândească.Acolo departe, în abisul Cerurilor, în Sfera divină, fluidică, în Laboratorul pregătirii fluidelorşi a duhurilor, a învăţat duhul nou-născut să gândească. Mii de secole stă duhul în acel Eden pânădobândeşte capacitatea de a gândi cursiv şi de a se face înţeles de vecinul său.Copilul de azi începe să vorbească destul de repede, deoarece în spatele veşmântului de lut seascunde un duh care ştie să gândească de miliarde de ani, de când a plecat din Centrul creator şicolindă prin univers. Fiind un pelerin aflat într-o călătorie veşnică, duhul a tot gândit, fie că aanimat un atom, o moleculă, o piatră, o plantă, un animal sau un om. El a gândit întru veşnicie.Duhul se face înţeles cu semenul său prin gândire. Gândirea sa exteriorizată este gândirea sainterioară avută de când era o mică particulă prin haos.Toţi oamenii încep cu silabisiri şi cuvinte neînţelese, pentru a ajunge la vorbirea curentă. Daroare toţi pot ajunge la înalţii gânditori sau oratori ai pământului? Nu, pentru că talentul vorbirii şiînălţimea concepţiilor se află într-un raport strâns cu gradul evolutiv al duhului închis în trap.La treapta ajunsă cunosc multe, dar cercetând, descopăr că am multe de aflat. Ştiu ceva despremateria constitutivă a universurilor, cunosc constituţia spiritului, dar sunt abia la cunoştinţe degradul b sau c faţă de marile Entităţi solare sau Creatorii centrali, cunoscători până la gradul z.Materia primă cu care începe orice creaţie este atât de fină, încât este invizibilă şi insesizabilăpentru noi, duhurile, care vedem fluidele din jurul nostru, din jurul pământului, cum vedeţi voipietrele, apele şi norii. Dacă nu ne-ar vorbi mai-marii noştri despre ea, nici noi nu am şti că există.Se petrec în jurai nostru fenomene a căror cauză este necunoscută. Ulterior aflăm că au fostprodusele materia primă, materia supereterică sau ultrafluidul pe care - după cum am spus - nu-1vedem. îi cunoaştem efectele, dar nu-i cunoaştem modalităţile de acţiune, cauzele care dau naştereacestor fenomene.Deşi nu vedem această materie, nu putem zice - ca voi - că nu există. Cum să nu existe, cândvedem efectul ei? La noi se afirmă cu o şi mai mare convingere decât la voi: Din nimic nu se poateface nimic. „Nimicul" vostru nu există la noi, acest cuvânt e pământean, sau cel mult al duhurilorinferioare. „Nimic" sau „zero absolut" nu există nicăieri în cosmos, în Infinit. Pretutindeni existăceva. Pământul, Luna, Soarele, miliardele de stele, toate plutesc în ceva. De la materia cea mai finăşi până la o planetă oarecare, există o gamă infinită de materii. Există o serie matematică de materii