m - Proiect SEMPER FIDELIS

40 Din tainele vieţii şi ale universului - Prima cartegeneroase, exprimând frumosul şi binele, ele trec către exterior, către corpul fizic, prin corpulplanetar punându-1 pe acesta în vibraţie cu o anumită frecvenţă vibratorie şi îl obişnuiesc cu acestfel de vibraţie, ordonată, dându-i deci o anumită rezonanţă. Când însă ne trec prin minte gândurijosnice, de plăceri sexuale, de ură şi răzbunare, corpul planetar vibrează dezordonat şi cu o frecvenţăjoasă. Cu vremea, corpul planetar se obişnuieşte cu acest gen de vibraţii şi devine uşor influentabilla undele corespunzătoare acestor gânduri, ale altor oameni, gânduri care plutesc, într-un numărfoarte mare, prin atmosfera pământului. Un asemenea corp devine un instrument netrebnic al duhului,care va fi ca un stăpân nobil în haine zdrenţuite. Dar asupra acestei idei vom reveni.Existenţa noastră este asemănătoare mişcării pendulei, a succesiunii zilelor şi nopţilor sau aanotimpurilor. Omul trăieşte o viaţă de zi şi o viaţă de noapte, o viaţă pământeană şi una spaţialăsau spirituală. Ziua, omul este conştient de lumea fizică înconjurătoare, prin intermediul corpuluisău fizic. Noaptea, entitatea spirituală, înconjurată de perispirit, părăseşte acest corp fizic şi sedepărtează mai mult sau mai puţin de el, după cât este de evoluat. Duhul străbate spaţiile, seîntâlneşte cu fraţii destrupaţi sau întrupaţi, se consultă, întreabă şi se instruieşte. Aşadar noaptea îşitrăieşte viaţa spirituală, de spirit eliberat de trapul său, în care totuşi este captiv, legat fiind de elprinţr-un fir asemenea unui balon legat prin cablu de pământ.în înalta Ei înţelepciune, Divinitatea a înţeles că e nevoie ca spiritul întrupat să se eliberezepuţin noaptea, după atâtea ceasuri de temniţă în trap. Entitatea spirituală n-ar putea să rabde întemniţa trupului său zeci de ani, cât durează o viaţă de om, de aceea Divinitatea a orânduit odihnatrapului în timpul nopţii, ca şi odihna pământului şi a vegetaţiei în timpul iernii. Noaptea, în timpulevadării sale, spiritul e conştient de lumea spirituală, ca şi de cea fizică, prin întregul său corpspiritual, prin perispirit. El vede, simte, aude atât în lumea fizică a Pământului, cât şi în lumeainvizibilă, spirituală a acestuia. Conştiinţa spiritului şi impresionabilitatea corpului planetar este maimare când spiritul se găseşte în afara trapului, în patria sa spirituală, decât atunci când stă afundatîn materia fizică a trapului său, care îi reduce din vibraţie şi deci din sensibilitate.Eliberat de corpul său fizic, spiritul poate umbla prin dormitor, trece prin ziduri, uşi şi ferestre,călătoreşte prin împrejurimi, ori la mari distanţe, pentru a vizita locuri şi prieteni pământeni,parcurgând aceste spaţii cu o viteză deosebit de mare. Entitatea spirituală aproape că nu cunoaştetimp şi spaţiu, ea deplasându-se cu o viteză ce depăşeşte viteza luminii. Am putea spune că eastrăbate spaţiile ca şi gândul. Doreşte să meargă la Paris; când a gândit să plece, se pomeneşte căa şi ajuns, putând înconjura pământul în câteva secunde.Călătorind prin spaţii, prin atmosfera planetară a pământului, spiritul se poate întâlni cu prietenide pe pământ, al căror coip fizic se află în somn, sau îi poate întâlni pe iubiţii săi destrupaţi, careau părăsit complet corpul fizic. Se poate întâlni cu entităţi spirituale mai evoluate decât el, duhuride la care poate afla cunoştinţe noi. în timpul peregrinării sale, poate, lega prietenii noi, asistă laconferinţe spaţiale, ori meditează asupra unor proiecte sau probleme, pe care acum, având o conştiinţăsuperioară, le va rezolva cu uşurinţă, şi la deşteptarea din somn va descoperi cu mirare dezlegareaproblemei pe care în ajun nu o putuse soluţiona. De exemplu, un medic nu a reuşit să stabileascădiagnosticul unei boli; în starea de spirit liber o vede clar, şi la deşteptare cunoaşte precis naturabolii pacientului său.în stadiul actual de evoluţie, omul nu a ajuns la gradul spiritual în care să-şi amintească perfecttrăirile şi experienţele avute în lumea spaţială, în timpul somnului trppului său. Foarte rari suntoamenii, de diferite grade de cultură şi categorii sociale, cu minunatul dar de a-şi aminti aproapeexact ceea ce au văzut, simţit şi auzit noaptea, în peregrinările lor spirituale. Majoritatea oamenilornu-şi amintesc' absolut nimic, un număr restrâns îşi aminteşte confuz şi neclar câteva fapte fărălegătură între ele, clişee din care nu rezultă nici o concluzie. Cauza necunoaşterii activităţii nocturnea spiritului uman se datoreşte prezenţei corpului vital şi mai ales a materiei sistemului cerebral.Am mai spus şi repet - corpul vital rămâne totdeauna în trup, ca să-1 conducă în timpul cândstăpânul pleacă în călătorii de studii prin sfere cereşti. Aşadar el nu participă la înregistrareapanoramică a activităţii intelectuale a fiinţelor din spaţiu. Spiritul, revenit în corpul fizic, suferă unfel de întunecare a memoriei sale, uitând cele petrecute în timpul nopţii. O ceaţă, o nebuloasă selasă şi acoperă memoria sa. Din această cauză, o dată intrat în cuşca sa, nu mai are limpezimeaideilor sale; ca atare, nu le poate proiecta cu fidelitate pe celulele cortexului, pentru a şi le pune învibraţie şi reaminti în timpul zilei.Aşa se întâmplă cu majoritatea oamenilor. însă există cazuri când în vederea evoluţiei şi arealizării unei misiuni deosebite, marele întrupător, lucrează, contribuie ca vehicolul vital al entităţii