m - Proiect SEMPER FIDELIS

382 Qin tainele vieţii şi ale universului — A doua carteDin cele expuse până acum, s-a văzut că Infinitul extern este întunecat, nemişcat şi compus dinparticule separate, ce au aparenţa de a fi lipsite cu totul de viaţă, pe câtă vreme Infinitul intern esteluminos, plin de mişcare, deci şi de viaţă, şi compus din particule treimice.Infinitul extern, unicitar nu simte nevoia divinului Tată, dar El simte o mare iubire pentruInfinitul extern, din care s-a născut cândva. Gloriosul Tată, foiţă vie, iubeşte această materie ce paremoartă şi doreşte să o cheme pe toată la o viaţă deplină şi activă, să o facă şi pe ea luminoasă şifericită.Ajunsă în Infinitul intern, particula haotică sau unitatea treimică formată din trei particule aleInfinitului' extern, se exprimă astfel în noul mediu. Particula pozitivă a acestui glomerul treimizatspune: „Sunt sigură că acum am ajuns în trupul Tatălui". Particula a doua, cea negativă, spune:„înclin a crede că am ajuns în trupul Tatălui, dar poate sunt în altă parte". Iar cea de a treia, particulaneutră, îşi spune şi ea părerea: „Nu cred că am ajuns în trupul Tatălui. Eu cred că sunt tot în Infinitulmeu extern, de unde am venit, pentru că în întuneric eram acolo şi în întuneric sunt şi aici".Din spusele acestei mici vietăţi, rezultă că periferia externă a Infinitului intern e tot atât deîntunecată ca Infinitul extern.Gloriosul Tată e fericit la auzul acestor trei păreri, deoarece constată că a făcut o vietatecorespunzătoare principiului sau comandamentului Său divin: Chiar dacă este în sânul Tatălui,glomerula treimică să nu vadă pe Autorul, pe Tatăl ei.Una din marile principii ale Tatălui este ca nici o creatură a Sa să nu-L vadă. El doreşte ca oriceduh, orice creaţie a Sa, să-L iubească şi să-L dorească, dar să nu-L vadă. El vrea să fie ca mirele,în veci aşteptat şi nevăzut, pentru că;mireasa, dacă îl va găsi şi îl va vedea, îşi va pierde iubireace şi-o făurise faţă de cel mult aşteptat. Tatăl se ascunde, vrea să fie nevăzut de lumea creată deEl, dar vrea să I se audă glasul, astfel ca să fie fermecat cel ce va auzi vorbirea Sa.Tatăl vesteşte lumii create: „Eu sunt cel ce am fost, sunt şi voi fi". • 'Tatăl este o fiinţă dorită şi căutată în veşnicie, pentru că fericirea nu mai produce fericire decâtcu condiţia să n-o atingi niciodată. Femeia cea mai frumoasă din lume este cea născută doar înimaginaţia ta, fără s-o vezi şi s-o atingi vreodată. Cea mai iubită Fiinţă din toată Sfera creaţiilor esteTatăl, pentru că nimeni nu poate să-L vadă.Tatăl este iubit pentru că El nu face decât bine şi nu urăşte nici un duh. Oricât de nenorocit aifi, orice ţi s-ar întâmpla, nu poţi să-I atribui nefericirea ta, pentru că El nu are nici un raport directcu copiii Săi. El spune în veci: „Eu fac aşa şi sunt fericit. Faceţi şi voi la fel şi veţi fi fericiţi".Iar noi, copiii Săi, răspundem în cor:' „Vom face aşa, Tată, dar unde eşti Tu acum?" El răspunde:„Aici, sunt lângă voi". Iar noi nu ştim ce să mai credem, de nelămuriţi ce rămânem.Tatăl nu pedepseşte pe nimeni pentru încălcarea Legilor Sale. El dă numai sfaturi: „Să fie aşa,să faceţi aşa". Sfintele Duhuri observă păstrarea ordinii şi încălcarea legilor, şi numai Ele pedepsesc.Acum, iubite frate, îţi voi destăinui una din tainele de care nu s-a mai scris nicăieri până acum.Această taină ţi-o împărtăşesc cu învoirea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh.O dată pe an, lumea duhurilor albe este convocată de Sfânta Treime a Pământului la o sfântăliturghie ce are loc pe Lună. Acolo, toate duhurile cuvioase sunt înconjurate de anumiţi îngeri cuun fir fiuidic, făcând din toţi un mănunchi de duhuri. Reprezentantul Tatălui, din Sfânta TreimeaPământului, începe liturghia divină, aducând prinos de dragoste şi smerenie Unicului Dumnezeu. înfine, se proslăveşte Fiul central şi Sfântul Duh de pretutindeni. Rugăciunea mentală o urmărim şinoi în gând, fiind legaţi de îngeri, iar îngerii - de Sfânta Treime a Pământului. După terminareasfintei liturghii, îngerii cântă în cor cântece de adorare Celui nevăzut. In fine, Sfântul Duhbinecuvântează toată asistenţa, în numele Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh, din care şi El este unul.La această sfântă liturghie asistă şi duhul fostului iudeu, chinez, român etc, toţi câţi au dreptulsă asiste în această sfântă biserică din atmosfera fluidică a Lunii.Apoi toată suflarea de duhuri stă în tăcere şi deodată se aude un glas divin: „ Vă iubesc, văiubesc, vă iubesc, căci voi sunteţi copiii Mei". Urmează comunicarea Tatălui, auzită de toţi ceiprezenţi, pentru că suntem una cu îngerii şi Sfânta Treime fiind legaţi prin cordonul fiuidic. Corulcântă din nou şi acum se aude şi glasul Fiului de la Centru. în fine, corul cântă a treia oară şi sfântaslujbă se termină, iar noi suntem descordonizaţi, fiecare mergând la treburile noastre, plini defericire că am auzit grăind pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Lucrează şi iubeşte şi tu, frate, ca venindaici să fii între noi, să auzi şi tu cuvântul Celui de la periferia finitului.Momentul acestei sfinte slujbe este calculat cu mare precizie de savanţii noştri îngeri, pentrucă datorită unei erori s-ar putea întâmpla ca Sfântul Duh să facă slujba şi răspunsul Tatălui şi alFiului să nu se audă, ele având loc la un anumit termen fix.Sfânta liturghie e în legătură cu vorbirea Tatălui. O asemenea slujbă face şi Fiul în Sferacentrală, în asistenţa divinilor Creatori de acolo. Cu toţii, înalţă osanale Unicului Tată nevăzut.