m - Proiect SEMPER FIDELIS

282 Din tainele vieţii ţi ale universului - A doua carteNoaptea, când trupul omului doarme, lumea terestră crede că el se odihneşte, deoarece trupulsău zace în pat. Realitatea este că duhul a ieşit din trup şi lucrează, gândeşte sau conversează cudreptaşul, ghidul şi stângaşul său, cu duhurile de care are nevoie şi cu care are legături.Divinitatea, o uzină uriaşă, se gândeşte mereu cum să creeze din substanţe tot mai perfectate,forme noi de stele şi planete, pentru a fi populate cu spirite evoluate. Duhul, particula plecată dintrupul Tatălui, face la fel, gândeşte mereu. Divinitatea emite gânduri care circulă prin universasemenea unui fluviu uriaş, împrospătând materia de idei din univers. Apoi cheamă la Sine acestfluviu, provocând un alt curent de idei, de întoarcere în Sfera divină. Duhul face la fel, primeşteşi emite idei, fiind obligat să gândească în veşnicie, deoarece gândirea e mişcare şi mişcarea e viaţă.Duhurile nu au nevoie de somn, mâncare sau adăpost, dar au o nevoie absolută de a gândi.Hrana lor este ideea. Duhul gândeşte, meditează în interiorul său, iar apoi îşi exteriorizează gândul.Fiind o particulă din marele Gânditor, duhul gândeşte mereu. Aşadar gândeşte duhul închisîntr-o piatră, gândeşte duhul care conduce viaţa unei plante, mici sau mari, gândeşte duhul unuianimal, oricât de inferior ar fi el, toate duhurile, de orice grad, au funcţia gândirii.La începutul creaţiei a fost ideea. Cu ideea s-a făcut tot ce s-a făcut. Din particula-idee s-aucreat duhurile. Iată înţelesul Evangheliei lui Ioan: „La început a fost Cuvântul şi Dumnezeu eraCuvântul... şi toate s-au făcut prin Cuvânt".Cuvântul, ideea, stă la originea totului, fiind viaţa şi temelia a tot ce există. Din particula-idees-au creat duhurile, fluidele, sorii şi planetele. Ideea este o fiinţă şi în acelaşi timp o materie vie;ea se mişcă, se dilată şi contractă, deci trăieşte. Universurile s-au creat cu viaţă şi trăiesc pentru căau viaţă în ele. Peste tot, în orice colţ al Infinitului, se află particule-viaţă, particule gânditoare. Totulgândeşte, pentru că totul s-a creat din aceste particule gânditoare.Piatra gândeşte, planta gândeşte, animalul gândeşte şi aşa mai departe. Gândirea e pretutindenişi mişcarea e veşnică. Se mişcă, palpită, particula de viaţă; se mişcă duhul, electronul, atomul,molecula, celula, ţesutul, organul, trupul, planeta, soarele, universul, tot cosmosul.Noi trăim într-un ocean de viaţă. Divinitatea centrală ne-a creat în aşa fel încât trebuie să nemişcăm şi să ne hrănim cu viaţă, ca să fim mereu vii. Divinitatea a creat duhurile libere şi întrupate,cu necesitatea de a se hrăni cu particule-viaţă, fiinţe gânditoare. O foame de viaţă ne stăpâneşteîntr-una, iar duhul caută să-şi astâmpere foamea. De aceea duhul palpită, se dilată, absorbindparticule-idei sau particule-viaţă. Duhul trebuie să-şi satisfacă această necesitate, după cum omultrupesc trebuie să respire, căci altfel moare. Duhul nu poate muri, fiind silit să se mişte, să absoarbeviaţă, cu sau fără voia sa.După ce s-a săturat, duhul e nevoit să elimine viaţa ce întreţine perispiritul său, mişcarea şicugetarea sa. Când era gol - deci inactiv, duhul simţea foame. Acum, că e sătul de idei, simte nevoiaimperioasă de a se descărca de ele. Acest fenomen se derulează continuu. Duhul a examinat ideilepătrunse în el şi s-ar părea că de acum poate să stea şi să se odihnească, dar mediul înconjurător,care vibrează în veşnicie, nu-i dă pace să stea inactiv şi îl sileşte să se mişte şi să se golească deconţinutul ideilor din sânul său. Când îi era foame nu avea astâmpăr; acum, când e sătul, nu e lăsatîn pace. Nemişcarea e moarte, dar moarte nu există nicăieri în univers, ci numai mişcare şi viaţă.în univers circulă două feluri de vieţi: 1. viaţa universală sau divină - generală; 2. viaţa duhualăsau spirituală — particulară.Neputând înţelege totdeauna^ pe Tatăl, duhul îi deformează ideile şi deci, inconştient, duce oacţiune contra ţelurilor Tatălui. însă de câte ori se va opune, conştient sau involuntar, va urmadurerea. Supunerea la ordinele cuprinse în ideile Tatălui aduce fericirea, dar de câte ori duhulneînţelegător se va opune sau va perverti aceste idei, va suferi.Când duhul a fost emis din sânul Tatălui său, era o divinitate. în această stare, el era dotat cuinteligenţă şi raţiune pură, deci era fără greşeală. Dar Auxiliarele din preajma Tatălui, în virtuteamandatului acordat, i-au întunecat inteligenţa şi mai ales raţiunea absolută.Neştiutor, duhul a fost trimis în lume, numai cu o fărâmă de inteligenţă şi cu instinctul căutăriiAdevărului. Va trăi miliarde de ani, constituind toată gama de aşa-zise materii fiuidice şi duhuri. întot acest decurs de vreme - o veşnicie pentru voi, oameni trupeşti - duhul îşi dezvoltă inteligenţa,cunoştinţele şi puterea raţionamentului, cu ajutorul ideilor pe care le-a tot legat în fel şi chip.Embrionul de duh va ajunge un zeu, o mare forţă spirituală a spaţiilor.Inteligenţa are o serie nesfârşită de grade. Inteligent e duhul mineral, dar cât de întunecată einteligenţa sa faţă de cea a duhului vegetal sau animal. Mergând mai sus, ajungem la raţiune, careîncepe abia la om, sfârşind cu raţiunea absolut perfectă a Creatorului central.