m - Proiect SEMPER FIDELIS

138 Din tainele vieţii ţi ale universului -A doua cartecând a văzut fenomenul; în acest caz, în viaţa sa viitoare va fi un adept desăvârşit al lumii spaţiale.De acum înainte, numai acestui om îi putem vorbi despre ştiinţa divină, înscrisă în marea carte aCreatorului, despre ştiinţa ştiinţelor - Natura înconjurătoare pe care în veşnicia viitoare trebuie săo învăţăm la perfecţie.Cerul trebuie să aibă legături cu omenirea trupeascăOricât de tristă şi grea este viaţa trupească, ea este totuşi necesară evoluţiei spiritului.Spiritul întrupat nu ştie decât ceea ce-i revelează simţurile trupeşti. Regula stabilită de Divinitateeste ca omul să creadă că aceasta este prima şi ultima sa viaţă. Totuşi, această regulă are şi excepţii.Tot regulile cereşti ordonă ca în anumite împrejurări şi locuri, unora dintre oameni să li se facăcunoscut că viaţa e în totul, că spiritul are o origine divină şi deci existenţa lui e veşnică. Fiind înîntuneric, omul e greu de convins că există miliarde de corpuri cereşti cu floră, faună şi oameniasemenea planetei noastre. El are nevoie de probe care să-i demonstreze că pe lângă forţa şi materiafizică mai există — chiar în fiinţa sa — şi alte forţe şi materii.Aşa unora dintre oameni li se arată cum un altul se înalţă - levitează - de la suprafaţa pământului.Nu a mai văzut niciodată şi nici nu a auzit de un asemenea fenomen, care înfrânge legea atracţieipământului. Alteori li se oferă ocazia să vadă un om care ştie ce se petrece sau se vorbeşte în altoraş, ţară sau continent. Cum de vede sau aude acel om ce se petrece la distanţe îndepărtate de el?Cu ce ochi vede el întâmplările din alte localităţi? De asemenea sunt nenumărate cazuri când unom, cu aparenţa că trupul său doarme, vorbeşte despre evenimente ce se vor întâmpla zilele saulunile viitoare. Zilele trec şi evenimentele prezise se desfăşoară cu exactitate. De unde a ştiut el deaceste evenimente? Unde le-a văzut? Cu ce le-a văzut? Astfel se produc, în anumite situaţii, faptece uimesc şi provoacă polemici din care se trag concluzii.Asemenea fenomene şi multe altele s-au produs, se produc şi se vor produce în toate timpurile.Cei chemaţi le văd, le studiază şi se încredinţează că în dosul paravanului de carne şi oase se aflăun alt om - eteric, care vede, aude, simte la distanţe inimaginabile, că acest om se numeşte omspaţial, duh, spirit sau entitate spirituală, locul firesc al existenţei sale fiind spaţiile sau sferelecereşti. încetul cu încetul, cel destinat să cunoască aceste taine ajunge la convingerea că existălumea duhurilor, ce dirijează lumea materiei fizice.Regula este ca, la anumite etape ale evoluţiei lor, majoritatea oamenilor să nu ştie decât delumea văzută, auzită şi simţită prin simţurile trupului lor.Dar alături de acest ocean de neştiutori, Cerul vrea să existe printre ei şi misionarii săi, trimişiisăi, cărora - deşi îmbrăcaţi în haina neştiinţei - să li se reveleze lumea Cerului. Acestor oamenili se pun la îndemână instrumente - mijlocitori între Cer şi pământ, mediumi, prin care lumeaCerului produce anumite fenomene pentru a-i convinge, şi apoi cu totul câştigaţi cauzei cereşti lise comunică taine - ştiinţa cerului, răspândită prin grai sau scris semenilor; aruncând astfel osămânţă ce va răsări în unele locuri, pentru ca omenirea să nu zacă în întunericul neştiinţei.Azi noi, duhurile, căutăm să luminăm prin cunoştinţele noastre mai ales pe cei culţi, pentru cacele aflate de la noi şi difuzate prin personalitatea lor - ce se bucură de o stimă şi reputaţiebinecunoscută - să aibă toată tăria şi lumea să îşi zică: „Dacă Wallace, Newton, Crookes, Lombroso,Lodge, Notzing, Baret şi mulţi alţi savanţi ai pământului afirmă că există spirit, că spaţiile sunt plinede entităţi spirituale şi că se poate comunica cu ele, atunci trebuie să fie aşa".Ţinem să vă atragem atenţia că ştiinţa lumii noastre nu se poate revela decât treptat, an de an,metapsihica noastră practică având nevoie de mulţi ani pentru a fi cunoscută, controlată şi pusă înpractică. Cine vrea să cunoască în profunzime ştiinţa Cerului, trebuie mai întâi să citească tot ces-a scris despre lumea noastră, şi apoi să caute să controleze cele citite, prin diferiţi mediumi.Numai adevărurile constant comunicate şi.prin mediumi diferiţi, să le considere ca adevărate; restulsă le arunce, ca fiind vederile, presupunerile, ipotezele comunicantului care ori nu posedă delocadevărurile, ori le ştie superficial.E drept că, în prealabil, cerem cultură spirituală, dar mai mult cerem practică făcută cu noi.Credinţa în existenţa noastră se dobândeşte mai mult sau mai puţin prin lectură, dar mai presus decele citite sunt cele văzute, ca fiind făcute de lumea noastră. Experienţa, practica înseamnă pentrunoi mai mult decât teoria. Dorim ca lumea evoluată să fie cuprinsă de dorinţa nestăpânită de a necunoaşte şi experimenta. Va veni vremea când această dorinţă se va extinde, se va concretiza şidezvolta în anumite temple ale noastre, unde se vor face experienţe convingătoare. Va veni o vreme