m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 339posedă cunoştinţele iniţiaţilor altor neamuri. Din diferite motive şi interese, vechile sinoade auînlăturat partea ezoterică a învăţăturilor creştine. E drept că înlăturarea părţilor secrete alecreştinismului a atras preoţimii o mai mare libertate de acţiune omenească, dar acest fapt s-a întorsîn contra ei, azi nemaicunoscând nimic.De la Constantin cel Mare, preoţia a devenit o carieră, pe când în veacurile îndepărtate preotulera un învăţător, un luminător, care trăia din munca sa, dintr-o meserie oarecare, iar nu din capitalul'de taine dobândite prin revelaţii, din Cer.Lipsa legăturii bisericii creştine de azi cu lumea duhurilor, cunoaşterea numai a cultului şiliterelor celor câtorva cărţi religioase au contribuit ca religia să rămână în urma datelor ştiinţifice,asupra cărora se îndreaptă atenţia întregii omeniri. Omul trupesc are nevoie de templu, de biserică.Ce s-ar face bietul om fără această mângâiere şi speranţă? Ce ne-am face dacă întrupându-ne, amfi lipsiţi de căldura sfintelor învăţături ale Solarului nostru?In spaţiu, unde am rangul de arhiereu ceresc, sunt în ceata celor ce posedă multe taine. Cândvoi fi jos, pentru toate comorile pământului nu voi abjura de la ceea ce am făgăduit sus: Săpropovăduiesc cunoştinţele ezoterice în lumea slujitorilor altarului. Ca să am un îndreptar al acţiuniimele, am dictat aceste rânduri pe care, citindu-le, să am tăria de a forma şi în lumea creştinăasociaţii de iniţiere, după modelul preoţilor egipteni, asirieni şi indieni - pe unde am trăit odată -şi aşa cum au evreii în zilele de azi. Cunoaşterea lumilor superioare, această activitate producătoarede fericire, nu o voi pierde din vedere cât voi trăi. Evoluţia mea cere această activitate, spre fericireamea, a fraţilor mei creştini şi chiar necreştini. A venit vremea ca după 1.800 de ani de întuneric,biserica creştină să cunoască adevărurile înalte pe care le-a pierdut.De acum înainte, faţă de progresul ştiinţific, de prefacerile naţionale şi sociale aflate în perspectivă,şi acest colţ al pământului, ţara aceasta, va deveni un loc prielnic pentru întruparea entităţilorspirituale superioare, putând să se hrănească cu mana Cerului, cu tainele mărturisite de lumeainvizibilă.Totul evolueazăxvegret, iubitul meu frate, că nu pot - precum doreşti - să-ţi^ spun despre toate tainele lumilorcreate, şi în special despre tainele Centrului de unde am plecat. îmi ceri să-ţi explic cum se poateca din trupul Tatălui să plece încontinuu creaţii noi şi El să nu se micşoreze sau chiar să disparăla un moment dat.Noi existăm, dar voi nu ştiţi nimic de noi. în toate veacurile, ne-am dezvăluit numai floriinoastre spirituale: yoghinilor indieni, preoţilor egipteni, profeţilor iudei şi primilor creştini.De la Centru vin ideile divine, precum ţi s-a spus. De acolo întreaga creaţie îşi extrage cunoştinţele.Tot ce vine de la Centru este deci Adevăr. Centrul emite lumina necesară entităţilor spiritualerăspândite în diferitele creaţii ale Sale. Centrul spune mereu cele ce trebuie să se facă pentru ca totulsă progreseze, şi nu spune niciodată cum este El.întrebarea pusă de tine, frate, o punem şi noi lumii angelice, şi doar ea poate răspunde, dacăcrede de cuviinţă. în afară de executarea ordinelor primite de la Centru, care contribuie la evoluţiaduhurilor şi a pământului, aparţinând ştiinţei şi religiei Cerului, noi, duhurile, ne mai ocupăm şi deştiinţa presupunerilor şi comparaţiilor celor văzute şi cunoscute, adică facem şi puţină filosofie.Divinul este Adevăr, dar ne este imposibil să spunem cum este acest Adevăr, din ce se compuneşi cum lucrează El, cu exactitatea Sa matematică. Noi nu putem face religie. Nouă ne este rezervatdoar să aplicăm Codul ceresc. Nu cel ce se roagă Divinităţii, cel ce proslăveşte pe Creator şi îlrecunoaşte ca pe Tatăl său Creator este credincios, ci cel care se pune cu trup şi suflet în serviciulTatălui central, al Fiului şi al Sfântului Duh. E frumos să proslăveşti pe Tatăl, dar proslăvire fărăîmplinirea celor spuse în Codul ceresc nu 1 are nici o valoare.De la Centru ne vin ordinele. Ele ne dau o nouă însufleţire în acţiunile noastre. Putem spuneşi noi, ca şi Domnul şi Preamăritul, în vecii vecilor, fostul Isus, în ultima Sa întrupare pe Pământ:„Eu nu voi face voia Mea, ci a Tatălui Meu din Ceruri".Pentru că, slavă Domnului, ne mai rămâne destul timp după ce îndeplinim activitatea noastrădivină, ne punem diferite probleme spre cercetare şi trebuie să ajungem la o oarecare concluzie.Aceste concluzii nu sunt decât idei filosofice, iar nu ordine de executat. Aşadar, afirmaţiile mele demai jos sunt sinteza celor expuse nouă de lumea îngerilor, care, graţie evoluţiei ei foarte înalte, esteîn măsură sa ştie şi să ne dea o idee cât mai apropiată de Adevărul absolut.