m - Proiect SEMPER FIDELIS

74 Din tainele vieţii şi ale universului ~ Prima carteprin ea şi se află în mijlocul camerei. Un şir de asemenea experienţe face lumină în mintea lui, şide la o vreme îşi dă seama că nu mai e printre cei „vii" şi că acum e în ceata „morţilor". Iată pentruce este de mare folos pentru om, ca încă de pe când se află în lumea trupească să studiezefenomenele spirituale, fie că le crede, fie că nu, pentru ca atunci când va trece pragul morţii şi segăseşte în lumea de dincolo, să-şi amintească de cele citite, şi astfel să nu mai rătăcească vremeîndelungată, făcând şcoală şi ajungând târziu la cunoaşterea Adevărului.Repet, ca să fie bine lămurit. Lumea cerească, invizibilă pământenilor, nu se află într-un anumitloc din spaţiile universului, ci este chiar în jurai pământului. Ea este orânduită în diferite nivele,sfere sau zone, populate de duhuri după vechimea şi meritul lor.Acel om care a dus pe pământ o viaţă vecină cu a animalului, uneori chiar şi mai rea, pentrucă s-a afundat în mocirla pasiunilor degradante, la trecerea sa în lumea cerească îşi va continuaexistenţa tot atât de mizerabil ca şi pe pământ, căci va locui în stratul inferior al Pământului, îneterni cel mai grosolan din jurul pământului. El va simţi sete, va suferi de foame şi va avea dorinţebestiale, dar cum nu mai are trup, şi deci posibilitatea de a le satisface, va suferi grozav de mult,rătăcind fără ţintă în spaţiu, în sfera corespunzătoare purităţii şi evoluţiei sale. Se coboară lasuprafaţa pământului, frecventând cârciumi, baruri, cluburi, case de toleranţă, abatoare etc, adicălocuri unde se exercită acţiuni, pe care firea şi josnicia sa le mai doreşte. în aceste locuri se alipeştede câte un om, şi prin sugestii, îl îndeamnă să se afunde şi mai adânc în viciu, simţind astfel osatisfacţie directă - prin emanaţiile primite, şi indirect - prin plăcerea de a ispiti şi pe altul să fiepătimaş ca el. Ducându-şi astfel vreme îndelungată o viaţă netrebnică, el devine un spirit malefic,un demon al bietului om trupesc, slab în voinţa şi judecata sa.\Omul care a dezertat din faţa unei vieţi grele, pline de amărăciune şi suferinţă - destin acceptat jde el înainte de a se naşte, ori omul care din ură a suprimat viaţa unui semen al său, când se va jdeştepta la viaţa spaţială, se va găsi înconjurat de o ceaţă fluidică, neagră ca noaptea cea mai jîntunecată, simţind un frig care face să-i tremure toată fiinţa, până la exasperare. Umblă ca orbul |prin spaţiu, nevăzând feeria fluidelor, nevăzând pe nimeni. Starea aceasta poate să se prelungească ;sute de ani, până când îi va deveni atât de chinuitoare, atât de insuportabilă, încât va striga: „O, jDoamne! de eşti pe undeva, scoate-mă din acest chin!" La apelul său către Divinitate, un glas se