m - Proiect SEMPER FIDELIS

50Moartea.Fenomenul morţii 1-a preocupat pe om de la apariţia sa pe pământ. Nici un eveniment nu 1-apus mai adânc pe gânduri ca starea de nemişcare şi răceală din momentul morţii trapului omenesc.Sălbaticul cel mai primitiv are noţiunea morţii, are sentimentul că s-a petrecut ceva extraordinar cusemenul său, căci nu mai simte şi nu se mai mişcă. Acest sentiment s-a întărit prin observarea cătoate fiinţele mor după o vreme.într-adevăr, tot ce există, materii şi fiinţe, trebuie să-şi schimbe starea. Toate mor, după înţelesulnostru omenesc, toate trec prin diferite faze, din punct de vedere spiritual. Săracul şi bogatul,ignorantul şi savantul, cu toţii trebuie să trecem prin poarta morţii, care ne duce la viaţa spirituală.Toţi suntem supuşi durerii de a vedea pe cineva iubit, plecând de lângă noi în lumea invizibilăochilor noştri fizici.Acest eveniment, extrem de natural, instituit cu desăvârşită înţelepciune de Cel Atotputernic, aprodus asupra omului - pe parcursul a mii şi mii de secole - atâta frică, atâtea griji şi superstiţii,încât toată existenţa lui a stat sub teroarea zilei fatale, că va muri, se va prăpădi pentru totdeauna.Nici azi, când omul a ajuns să scruteze multe din secretele naturii, omenirea nu este lămurităce este dincolo de mormânt. Altădată, marii iniţiaţi cunoşteau cauza şi scopul acestui fenomen.Restul omenirii era neştiutoare şi prea înapoiată ca să înţeleagă tainele şi actele intime ce au loccu prilejul trecerii din lumea materiei grosolane, în cea a materiei eterice. Azi însă, lărgindu-segradul de înţelegere al omului, e posibil să se reveleze unui număr mai mare de oameni seria defenomene ce au loc în timpul desprinderii entităţii spirituale din haina sa terestră.în infinita Sa înţelepciune, Tatăl iubitor aprinde în anumite locuri candele, înalte cercuri derevelaţie, şi prin aleşii Săi spaţiali formează instrumente - mediumi, prin intermediul cărora entităţilespirituale revelează oamenilor întregul proces al morţii, modul cum se face trecerea din starea fizicăîn cea spirituală. Prin aceste cercuri de revelaţie sau de iniţiere, omul primeşte cunoştinţe direct dinCer, prin intermediul mediumului.Există câţiva oameni, risipiţi prin mulţimea omenirii, cu darul minunat de a vedea şi auzifenomene şi lucruri pe care majoritatea nu le vede şi nici nu le aude. Aceştia văd entităţile spiritualeşi aud vorbirea lor exprimată prin gânduri ce par a fi vorbire omenească. Un asemenea om e unfericit al pământului, pentru că are cunoştinţă de entităţile spirituale care îşi duc traiul în sferelecereşti. Pentru un asemenea om, moartea nu mai prezintă un aspect îngrozitor, el văzând toateetapele morţii, actul morţii în toată desfăşurarea ei, înţelege că moartea nu este decât un fapt ceînlesneşte omului ascensiunea pe scara evoluţiei veşnice.Este o necesitate imperioasă ca omul să ştie ce este moartea, să se convingă de rostul acestuimare act din existenţa sa, pentru a scăpa de povara gândului „Ani să mor!" Cunoscând Adevărul,el nu va mai fi copleşit de durere, bătut de vântul gândurilor negre, că şi-a pierdut pentru veci iubitasa soţie, scumpa sa mamă ori adoratul său copilaş.De ce această jale, de ce această nelinişte? Dacă omul ar cunoaşte Adevărul, n-ar mai fi atâteazbuciumări sufleteşti, atâtea tragedii, sinucideri şi tulburări mentale, cu ocazia plecării celor apropiaţi.Această trecere de la o stare la alta este un fenomen comun întregii creaţii. Apa este lichidă,ea poate trece în anumite condiţii în stare solidă, gazoasă sau radiantă. Dar în orice stare s-ar afla,ea tot apă rămâne. Mineralul dilatat prin căldură, contactat prin frig, crapă, se sfărâmă în bucăţele,în ţărână. La rândul său, praful poate fi dizolvat de apa ploilor, prefăcut în soluţie şi absorbit astfelîn corpul plantelor, unde se preface în materia constitutivă a plantei. Cei neştiutori, privind o plantă,nici nu bănuiesc că în interiorul ei există acelaşi mineral, acelaşi lut, piatra de var sau nisipul pecare calcă piciorul lor. Plantele mor, animalele mor şi ele, adică sunt părăsite de sufletul lor, de acelceva care le dă viaţă. Planetele şi stelele, la o vreme se destramă, se pulverizează şi apoi se risipescîn spaţiu, pulberea lor fluidizându-se mai târziu şi reîntorcându-se la izvorul de unde au purcescândva, cu miliarde de veacuri în urmă.In lumina acestui adevăr, viaţa omului dobândeşte un alt înţeles, iar moartea, din oribilă,respingătoare, devine un eveniment firesc, chiar fericit, pentru motivul că omul scapă din întunericulvieţii pământeşti, pentru a trece într-o lume de lumină, unde viaţa este mai uşoară, scapă de noianulsuferinţelor şi grijilor necurmate, pentru a trece într-o lume liniştită şi plină de fericire - dacă s-asilit să păzească legile divine.Este o necesitate absolută ca omul să cunoască ce se va petrece cu el în momentul morţii, pentruca acest prag ce desparte două existenţe - cea terestră şi cea spaţială - să fie trecut cu toată