m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 281între gândirea duhului întrupat şi a duhului liber există o mare deosebire. Când omul trupescgândeşte, ideile ies mereu din capul său, fiind văzute şi citite de duhuri, deci ele ştiu ce gândeşteacel om, măcar că el nu şi le exprimă prin vorbe. Când duhul gândeşte în sinea lui, un alt duh' nuvede nimic la el, nu-i poate citi gândurile, deoarece ele nu ies din coipul său spiritual.Gândind în lumea trupească ai şi emis idei. Dacă aceste idei sunt inferioare, ai infectat spaţiulcu materie inferioară, compromiţând pe o arie întinsă conţinutul ideilor acelei regiuni. Duhul gândindorice în sinea lui, nu face nici o emisie, nu aduce nici un prejudiciu vieţii şi gândirii universale.Omule, dacă nu îe poţi ruga, dacă nu poţi binecuvânta, dacă nu poţi lăuda pe semenul tău, maibine nu mai gândi şi vorbi, căci mare păcat faci, ce va atârna greu în destinul tău!Să urmărim mecanismul gândirii unui duh. Gândind în sinea sa, diametral duhului se totmăreşte, forma sa creşte. După cum vom vedea, această umflare nu se face la infinit, căci nimic nua rămas neprevăzut de marele Creator central. De aceea El este socotit atotştiutor de infinitateaduhurilor din univers, pentru că în toate operele Sale se descoperă previziune şi perfecţiune.Perfecţiunea Creatorului nu poate fi egalată de nimeni, în tot cosmosul. Opera Creatorului estedesăvârşită. Numai omul, suferind, îi găseşte Creatorului cusurul că a lăsat suferinţa să-1 amărească.Neştiinţa ta, omule, fiind mare, necunoscând ţelurile Tatălui, nu poţi să-ţi faci o justă apreciereşi deci părerea ta e nedreaptă.Iniţial a existat lumea duhurilor, şi după aceea s-a creat lumea trupească. Gândirea lumii cereştis-a transpus în lumea pământească. Graiul omului trupesc este auzit de duh. Gândul duhului nu esteauzit de omul trupesc, şi totuşi el este pătruns de ideile fratelui său nevăzut. Iată deci înţelesulsugestiei. Ideea fiind eterică, pătrunde prin trup, corp vital şi perispirit, ajungând până la scânteiesau duh, unde este văzută şi înţeleasă. Nevăzând duhul de lângă el, care 1-a săgetat cu ideile sale,omul trupesc este convins că el a gândit şi uneori acţionează după cum i-a dictat ideea respectivă.Aşa că omul devine uneori un vehicol condus de un pilot nevăzut. Unul gândeşte şi altul execută.Dar să reluăm studiul fenomenului gândirii duhului. Spuneam mai sus că duhul, când începesă mediteze, să cugete se tot umflă. De ce această mărire a corpului său? Pentru că din mediulînconjurător duhul absoarbe mereu în interiorul său idei-simboluri. Dar tot hrănindu-se cu acestaliment eteric, duhul ar deveni o fiinţă pasivă, cel puţin pentru un anumit timp. Pentru a sili duhulsă fie în veşnică mişcare, Creatorul a orânduit ca după ce s-a umflat cu idei până la o limită, duhulsă se contracte şi să le emită în afară, şi astfel să se dezumfle. De aici rezultă o continuă pulsare,dilatări şi contractări, deci o continuă mişcare, asemănătoare cu cea a respiraţiei omului, cândinspiră oxigen şi expiră bioxid de carbon. Ca şi toracele omului, duhul se umflă şi dezumflă mereu,în modul acesta, duhul a devenit o fiinţă veşnic în mişcare, veşnic activă.în jurul duhului plin de idei se adună duhuri inferioare dezumflate. Ele nu au puterea să digereideile mediului exterior. De aceea se adună în jurul duhului superior, ca studenţii în jurul lectorului,aşteptând să elimine ideile absorbite de el. Duhul superior se descarcă de ideile sale iar duhurileinferioare le prind şi le încorporează. Vorbitorul se descarcă şi asistenţa se încarcă cu conţinutulideilor sale.După ce au fost văzute şi simţite, ideile intrate într-un duh îi produc o mare plăcere, ca şiomului un aliment delicios. De la o vreme, luând cunoştinţă de conţinutul ideilor, duhul simte ogreutate, o apăsare şi caută să scape de ele. Duhurile care audiază, primind hrana eliminată de unsuperior, simt o mare plăcere, se simt robite de frumuseţea ideilor primite, căzând sub vraja lor.Ideile intrate într-un duh, după ce sunt văzute şi înţelese, pot "fi deformate, pervertite şi dinoriginare devin secundare, din frumoase - urâte, din înălţătoare - josnice. Cu alte cuvinte, duhulle poate schimba conţinutul, forma cu care au venit de la Tatăl.încorporate de un alt duh, asemenea idei deformate produc mari tulburări în organismul său şideci o mare neplăcere, dacă nu chiar o otrăvire. Fenomenul este asemănător cu intoxicarea trapuluiprin ingerarea unor alimente perimate sau toxice, irnpunându-se eliminarea lor grabnică.Aşadar în lume există două feluri de idei:1. idei pure, producătoare de plăcere, venite de la Centrul creator;2. idei deformate, produse de duhuri nepricepute, alterând sau schimbând forma şi conţinutuldivin al ideilor pure.Din cele de mai sus, reiese ca pentru duh ideea este un aliment absolut necesar, indispensabilvieţii sale. Absorbirea ideilor, analiza, asocierea şi compararea lor între ele, dezvoltă facultăţilementale, intelectualitatea şi cunoştinţele duhului, şi mai apoi ridicarea sa morală.Ca să trăiască, omul trupesc are nevoie de hrană, iar duhul de respiraţie. Or respiraţia duhuluiare ca efect cugetarea. Vrând-nevrând, duhul trebuie să respire idei şi deci să gândească. El este omică sferă gânditoare, a cărei ocupaţie principală este să tot gândească, fără posibilitatea de a se opridin palpitare, din gândirea sa.