m - Proiect SEMPER FIDELIS

326 Din tainele vieţii şi ale universului - A doua carteunei asemenea case. Supuse unui examen referitor la ideea casă, trei entităţi de evoluţii diferite emitidei cu conţinut deosebit. Entitatea de pe o planetă inferioară nu a văzut şi auzit decât de o casăasemănătoare unui bordei. Entitatea de pe planeta noastră va descrie casa expunând înfăţişarea eiexterioară şi interiorul său; descriere pe care entitatea inferioară, venită de pe o altă planetă, undenu a văzut aşa ceva, nu o va înţelege nu va putea pricepe conţinutul acelei idei. Ce să mai spunemde ideea construcţiilor fantastice de pe alte planete, mai avansate decât a noastră? Ideea e un fel degermene, care se dezvoltă treptat, paralel cu evoluţia ei şi a individualităţii umano-duhuală.Acum mă întorc la adevărul propovăduit de Domnul nostru Isus Christos. El a comunicatucenicilor Săi rugăciunea dominicală Tatăl nostru. Dar să vedem cum au fost predicate învăţăturileSale^ cum le-au propovăduit apostolii şi cum au fost ele scrise.învăţăturile Mântuitorului nostru au fost date apostolilor potrivit gradului lor de evoluţie. Niciapostolii n-au fost de aceeaşi evoluţie. Mântuitorul a vorbit cu fiecare în parte şi mereu le-a spusunora un adevăr mai dezvoltat, şi altora un adevăr mai restrâns. Misterul acesta l-au cunoscut şievangheliştii, şi ei au scris evangheliile potrivit gradului de evoluţie al omenirii de pe atunci, ca săse poată creştina sau boteza în ideile Domnului nostru, preamărită Lumină a sistemului nostru. Totce s-a spus a fost conform mentalităţii de atunci. Celor de azi - şi, mai ales, celor cu o evoluţiepersonală mai avansată - li se poate spune conţinutul superior al ideilor, deoarece evoluţia lor Iepermite să afle fără nici un pericol de a se tulbura şi fără nici o responsabilitate, pentru entitateacare le-a prezentat conţinutul respectiv.Adevăr grăiesc, când vă spun că greşeala nu se iartă. Dar de acest adevăr nu trebuie să afle omulde rând. Nu există iertare când s-a făcut o greşeală. Legea e lege, e dreaptă şi veşnică, nici Tatălceresc neputând-o încălca. Autorul legii nu poate încălca propria Sa lege. Cine a făcut o greşealătrebuie să plătească, până la ultima centimă.Dar cui poţi să-i spui mai pe larg acest adevăr? Negreşit, celui care nu mai are înclinare de amai greşi. Cel ce nu mai poate greşi poate să afle că greşeala nu există şi deci Dumnezeu n-are ceierta. Acest adevăr este cunoscut de noi, dar nu îndrăznim să-1 afirmăm în orice cerc şi oricăreipersoane venită acolo, deoarece nu ne permite evoluţia lor.Voi generaţi suferinţe şi dureri aproapelui vostru. Creatorul nu e vinovat de acţiunea voastră.El, ştiind cât de reduşi sunteţi, vă iartă, prin infinita Sa bunătate, dar de suferinţa produsă cum vreţisă vă dezlege?Cineva a ucis. Creatorul îl iartă, pentru că îi ştie nepriceperea. Să presupunem că, venind susla noi, victima iartă şi ea, dar cu suferinţa produsă victimei cum rămâne? Se poate ierta? Da, ar fiposibil, dacă s-ar distruge efectul greşelii, dar nu s-a făcut o greşeală, ci o acţiune ce are un efect.Acţiunea - în chip de cauză - poate fi iertată, dar cum rămâne cu efectul acestei acţiuni? Tatăl şivictima iartă pe ucigaş, dar trupul ucis se mai poate reface? Nu. Dacă ucigaşul nu poate învia trupuldistrus, efectul aşa-zisei greşeli nu mai poate fi anulat.Atâta vreme cât efectul acţiunii nu poate fi distrus, prin nici o forţă din lume, iertarea Tatălui,a Fiului şi a Sfântului Duh nu poate produce nici un efect, pentru că între victimă şi autorul crimeis-a interpus efectul, care nu poate fi distrus în vecii vecilor. Efectul trupului ucis a rămas întipăritîn memoria autorului. Nu va fi uitată, ştearsă din memoria sa spirituală decât în cazul când autorular fi distrus ca spirit, ceea ce nu o poate face nimeni în lume. Aşadar, efectul neputându-se distrugedin memoria entităţii care a produs suferinţa, rezultă că ea trebuie să repare - prin iubire - suferinţaaplicată semenului său.Să presupunem că Tatăl şterge din memoria autorului efectul acţiunii comise de el. Ca urmareucigaşul comite crime la infinit şi nu va mai evolua niciodată.Omul care a greşit - producând aproapelui său o pagubă, insultă, durere, crimă - trebuie sărepare greşeala sa. între victimă şi autor s-a stabilit din acel moment un raport, o legătură spirituală.Nici autorul, nici victima nu se pot dezlega de legătura nevăzută, fluidică stabilită între ei.Domnul nostru Isus Christos a recomandat să ierţi mereu, de şapte zeci de ori câte şapte. Pentruce? Pentru că tu, victimă, iertând pe cel ce ţi-a greşit, prin însăşi acest fapt ai rupt legătura stabilităîntre tine şi autorul greşelii. Nu mai eşti nevoit să vii, în altă viaţă, în preajma autorului, pentru a-ida ocazia să repare paguba, durerea, acţiunea produsă asupra ta. Destinul tău e liber de acest raport.Se schimbă situţia în ceea ce-1 priveşte pe autor. El va căuta mereu să urmărească reîntrupareavictimei sale, pentru ca într-o altă viaţă să repare acţiunea sa. El trebuie să repare, ca să şteargă dinarhiva sa scrisul faptei sale. Reparând greşeala comisă, el se eliberează de înregistrarea în memoriea imaginii acţiunii sale, care, altfel, îl va apăsa în veşnicie. O dată ce va face un act oarecare deiubire, se va şterge din arhiva lui fluidică orice urmă a faptei sale şi de acum înainte. destinul săuîşi va urma calea. Legea Tatălui a fost satisfăcută. Ura, paguba, durerea s-au transformat în iubire— temelia existentei tuturor lumilor.