m - Proiect SEMPER FIDELIS

Ultimul meu cuvânt391Iubite cititor, mă voi sili să fac un rezumat chintesenţial al celor expuse în acest tratat. Te rogsă mă ierţi dacă nu voi putea să înşir în mod neîntrerupt fenomenele cereşti petrecute în veşniciatrecută şi prin care s-a ajuns până la creaţia actuală.Din cele expuse, s-a văzut că totul a provenit din Infinit, din haosul plin de particule vii,particule de viaţă. De acolo au pornit şi pornesc şi azi pe drumul evoluţiei veşnice aceste vietăţiinimaginabil de mici, sfere-gânduri numite idei sau cuvânt.Odată, cândva, în eternitatea trecută, Infinitul era plin de particule numai de un singur fel.Veşnicii peste veşnicii au trecut, şi din cauza desimii lor s-au produs atingeri şi frecări între ele. Dinaceastă cauză s-a născut în sânul lor o mişcare ce a adus cu sine o conştiinţă, o viaţă a lor proprie,de natură electrică.Ajunsă în acest stadiu, particula s-a bucurat de alte forte şi a avut o altă situaţie faţă de semeneleei. Ea trecu din prima stare - neutră, în cea de a doua - pasivă.După o vieţuire egală iar cu o veşnicie, procesul petrecut în prima categorie de particule, celeneutre, s-a deraiat mai departe, iar energia născută în interiorul particulei s-a exteriorizat de aceastădată sub forma unei porţiuni infinit de mici, din însăşi substanţa ce o forma. Această particulă aveaşi ea viaţă şi forţă electrică în ea. Totalitatea acestor particule a constituit un fluid, o esenţă, ochintesenţă, care circula printre particulele neutre din care s-au născut.Din acest moment, particula haotică a trecut într-un nou stadiu, a devenit activă.La o vreme, în haos se găseau - şi se găsesc şi azi - trei categorii de particule: neutre, pasiveşi active.Ele se deosebeau şi se deosebesc între ele după activitatea lor, după gradul lor de sensibilitateşi mai ales după puterea lor energetică. Pe când particula neutră e o fiinţă care trăieşte şi cugetăîn fonii ei interior, dar nu simte şi nu ştie nimic de existenţa lumii din preajma ei, particula pasivăa devenit o vietate care, pe lângă atributul vieţii, are conştiinţa că mai există şi o altă lume învecinătatea ei.în fine, particula activă nu numai că simte, cugetă, aude şi vede lumea înconjurătoare, dar aajuns la gradul de a-şi exterioriza gândul, recepţionat şi înţeles de particulele pasive.La începutul începutului, o particulă activă a devenit conştientă de noaptea adâncă şi tăcereade mormânt ce domnea în infinitatea Infinitului, şi se născu în sânul ei dorinţa de a chema laconştiinţă şi la viaţă activă şi pe semenele ei. Mii şi milioane de ani, ea strigă cu glasul gânduluicătre abisurile Infinitului.După o „vreme", încă o particulă îşi reveni din somnul cel de veci, şi auzind glasul chemătoral primei sale surori, pomi către ea şi i se alătură. Astfel, dintr-o unitate s-a născut o dualitate.De acum, într-un cor, amândouă îşi cheamă iarăşi surorile, mii şi mii de secole, cât nisipulmării.în fine, o a treia particulă a devenit conştientă de chemarea ce se făcea peste adâncul întunecatşi rece al abisurilor, şi veni şi ea să se alipească celor două surori, formând astfel prima trinitate.Aceasta a fost prima zi a creaţiei.Iarăşi se înşiră miile şi milioanele de secole, şi iarăşi una câte una dintre particulele active vinsă se alipească de prima Trinitate, în vederea unui scop comun şi activităţii cu spor pentru redeşteptareasurorilor din adâncul haosului, ce păreau că duc o viaţă moartă. în felul acesta se formează cutimpul o sferulă de fiinţe haotice, o vastă asociaţie de particule vii. Acesta a fost începutul formăriiSferei Glorioşilor divini.Aceasta a fost ziua a doua a creaţiei.Mereu soseau particule vii, şi de cum veneau, se şi alipeau celor preexistente. Cu timpul, uneleparticule - cele dintâi - au trecut de la periferie la centrul sferei. Aici, spaţiul fiind mai larg, auputut să se mişte, să vibreze mai în voie şi din această cauză s-au simţit mai fericite. Auzind de acestlucru, particulele de la periferie au venit pe rând la centru, pentru a verifica şi simţi şi ele aceastăsenzaţie, iar în locul lor se aliniau cele ce soseau mereu din Infinit.Particulele adunate la centru s-au aglutinat într-o sferă centrală, constituind începutul modest alsferei denumite impropriu, Sfera-Cap divin.Pe măsură ce se mărea Sfera centrală, chiar de la începutul formării sale, a început să serotească în jurul propriului său centru. Din această cauză s-a născut o forţă de absorbţie, care a făcutca alături de particulele active - sosite mereu să constituie cele două grupări - să fie absorbite şi