m - Proiect SEMPER FIDELIS

156 Din tainele vieţii şi ale universului - A doua cartemintea voastră mirarea şi întrebarea: „Trecutul a fost trăit, el s-a imprimat cu toate peripeţiile luiîn spirit, dar ce mai poţi vedea în viitor, când acest viitor nu s-a desfăşurat încă? Ce a putut să seînscrie în substanţa memoriei tale?" Raţionamentul este corect, dar omul nu cunoaşte opereleCreatorului.Aflaţi acum încă o taină a lumilor spaţiale. Din primul moment, Creatorul a înscris în mine,apus în mine sub forma unor semne nepieritoare gândirea Lui, asemenea unui proiect ce cuprindetot viitorul meu, întreaga mea evoluţie, drumul pe care îl voi parcurge şi destinaţia unde voi ajunge.Aşadar El a scris ceva în mine iar eu scot la iveală acel ceva, depozitat acolo. Astfel, cânddoresc, apar vederii mele clişeele Gândirii divine referitoare la viitorul pe care îl mai am de parcurs.Aceste clişee mă absorb atât de puternic, mă identific atât de fidel cu ele, încât mă văd actualmentetrăind în ele, în viitor. Atunci, dragul meu, mai există realmente, în sensul nostru ceresc, un viitor?Trecutul îl cunosc, nu există, prezentul este clipa ce tot fuge spre trecut, iar viitorul îmi apareînaintea ochilor. Ei, atunci mai am eu un trecut, un prezent şi un viitor? Nu, nu-1 mai am, în sensulconcepţiilor voastre trupeşti, terestre. Pentru noi, duhurile superioare, există un vast prezent, iar ariaacestui prezent şi intensitatea cu care vieţuim acest prezent creşte din rang în rang, astfel că pentrumarile Forte ce conduc universurile nu mai există decât un permanent prezent.Aşadar, suntem creaţi cu această facultate a reprezentărilor înscrise în fiinţa noastră. Când măgândesc la ce am de făcut în viitor, îmi apar - în linii generale - stările mele viitoare. încep să vădviitorul mai apropiat, apoi pe cel mai îndepărtat şi tot aşa din ce în ce mai îndepărtat. De la o vreme,simt oboseală după care se aşterne înaintea mea o ceaţă şi încetul cu încetul nu mai văd nimic. Dinacest moment, parcă mă deştept dintr-un vis şi mă văd iarăşi în prezent, cu tot mediul ce măînconjoară. La fel se petrece şi cu trecutul. Văd veacuri peste veacuri, mii, sute de mii de ani. Dela o vreme, imaginea filmului este din ce în ce mai ştearsă, până nu se mai vede nimic.De aici deducerea că prezentul meu - ce îmbrăţişează o durată de timp inimaginabilă pentruvoi - în definitiv este mărginit, conform gradului meu de evoluţie. Aceste margini se depărtează pemăsura evoluţiei, astfel că pentru gradul meu au o anumită limită, pentru îngerii planetari acestemargini sunt mai largi, pentru îngerii solari şi mai largi, lărgindu-se mereu, din grad în grad, pânăla marii Creatori din Sfera divină. Aşadar, memoria este limitată la entităţile spirituale mai puţinevoluate şi este din ce în ce mai extinsă pe măsură ce urcăm treptele evoluţiei spirituale.Concluzia este următoarea: fiind în condiţii diferite de ale noastre, este inevitabil ca omultrupesc să vadă lucrurile altfel şi să aibă concepţii cu totul deosebite de ale noastre.Fiecare om are un veghetorOrice om întrupat are un spirit veghetor lângă el. Rolul său este de a-şi conduce protejatul laîndeplinirea destinului, după cum este înscris în haina sa memorială. Divinul Creator a voit ca tu,pmule, să-ţi urmezi calea ce ţi-a înscris-o de la crearea ta, până te vei întoarce de unde ai plecat,însă Creatorul a dat copilului Său ceea ce a avut şi El - libertatea, facultatea de a voi, de a seconduce aşa cum i se va părea lui că este mai bine, dar punându-i în faţă legile Sale, pe carecălcându-le, va suferi şi îşi va da seama că a greşit.în legătură cu această orânduire, marii iniţiaţi ai trecutului au creat legenda pomului binelui şial răului, de fructele căruia omul nu trebuie să se atingă. Dar în jurul omului este mediul înconjurătorşi îri plus liberul său arbitru, reprezentate prin şarpele îndemnător la fapte contrare. Tu, omule, eştitentat să faci sau nu ceea ce îţi sugerează veghetorul. Lumea ce te înconjoară cu interesele ei te vaîmpiedica să-ţi îndeplineşti destinul. Iată şarpele din rai care te va împinge să faci lucruri contrarecelor stabilite, înscrise în destinul tău.Cum vei lupta cu aceste forţe, care tind să te abată din drum? Tatăl a pus în fiinţa ta facultateanumită judecată. De câte ori te vei afla într-o situaţie nouă, să o examinezi la lumina judecăţii tale,şi mai ascultând şi de sugestiile veghetorului tău - dăruit de Creator să te ajute la înlăturarea altorsugestii şi forţe - vei reuşi să-ţi urmezi calea destinului. Dacă totuşi nu asculţi de această judecată,dacă nu asculţi de sfatul veghetorului tău şi te duci după amăgirile de un moment, vei veni înconflict cu destinul, cu legea divină, iar urmarea va fi nefericirea ta.Omul este mereu hărţuit de forţele lăturalnice ale mediului înconjurător, cu interesele lui multiple.Pentru a putea lupta cu uşurinţă contra acestor influenţe, el a fost determinat să se asocieze cu alţii,formând o comunitate care să-1 apere în toate împrejurările şi să-1 ajute să-şi urmeze calea în veci.Rolul acestei asocieri este asemănător cu cel dintre părintele pământesc şi copilul său, unire creată