m - Proiect SEMPER FIDELIS

Moartea 53încât multă vreme nu-şi poate lămuri noua stare, şi foarte târziu ia cunoştinţă pe deplin de mediulunde se află. Suferinţele iubiţilor săi lăsaţi jos, în planul pământesc, îl întristează atât de mult, încâtîn loc să-1 ajute la desluşirea noii situaţii, la avansarea lui, aceştia îl trag în jos, lângă ei, aproapede pământ, şi nu-i dau posibilitatea sufletească să se despartă de ei, pentru a se înălţa în sferacerească, în zona spaţială, cuvenită gradului său evolutiv. Astfel, îi fac un rău, din necunoaşterealegilor vieţii şi ale morţii, şi din egoismul lor că nu-1 mai au fizic printre ei.Orice efort este insuficient pentru a convinge, pentru a îndemna pe toată lumea să se lase dedoliu, de haina neagră, de crepul de jale - semnul deznădejdii, al regretului plecării în lumealuminii, al celui drag. Nu mai este nevoie de aceste demonstraţii arhaice, de pe vremea cândomenirea abia se orienta în viaţă, ca şi bietul copilaş în primii săi ani de existenţă. A trecut vremeacând în mormânt se puneau bani pentru ca defunctul să aibă cu ce plăti transportul şi taxele pe ladiferitele vămi cereşti, sau era îngropat cu armele sale. Au fost timpuri de grozavă ignoranţă, cândse îngropa sau se ardea soţia, sclavul şi calul celui plecat în lumea sferelor cereşti.Dacă îi iubiţi cu adevărat pe cei plecaţi de lângă voi, nu-i mai plângeţi, căci aceste lacrimi îiard fluidic, cum arde jăratecul trupul vostru. Este mai bine, mai demn, mai spiritual, să vă înălţaţigândul cu iubire, cu respect, rugându-vă zilnic pentru luminarea şi avansarea pe cărarea vieţii lorveşnice. Alături de aceste rugăciuni este de mare folos - pentru cel ce se roagă şi pentru cel pentrucare se roagă - ca vorba sau gândul să fie tradus în faptă.Tot ce există în natură, de la electron Ia univers, e legat unul de altul, formând un bloc conduspe calea destinului spre mai bine, mai frumos, spre perfect. Tatăl doreşte ca omul, deşi absolut liberîn gândurile, vorbele şi mai ales pe faptele sale, să lucreze la marea operă de solidaritate, laajutorarea celui slab, la mângâierea celui întristat, la adăpostirea, îmbrăcarea şi hrănirea celui înmizerie. în această idee, având în vedere legea solidarităţii, ajutaţi, în numele celui plecat, dupăposibilitatea voastră, pe orice nenorocit ieşit în cale, indiferent de neam sau religie. Prin aceastaajutaţi un greşit al vieţii, din alte întrupări, iar pe de altă parte ajutaţi pe iubitul vostru din spaţiu,care în virtutea legii corespondenţei va primi unde fluidice superioare şi situaţia lui se va îmbunătăţi.Ilustrez această recomandare cu un exemplu.într-una din zilele lui decembrie 1936, ghidul cercului nostru de revelaţie - Sfântul Mina, nerecomandă să ne rugăm pentru sufletul unui oarecare Vasile. „Rugaţi-vă pentru el, sărmanul, căci,născut orb în lumea voastră, a trăit până către bătrâneţe în întunericul vieţii fizice. Dar la o vreme,disperat de soarta lui, sărmanul şi-a curmat viaţa, crezând că termină cu nenorocirea. Vai lui! Ascăpat de întunericul lumii voastre, dar venind aici a dat peste o beznă şi mai profundă. O faptănecugetată, prin care acum e şi mai nenorocit."Noi, asistenţii, ne-am propus să ne rugăm pentru sufletul său, să aprindem câte o lumânare labiserică şi să facem câte o mică pomană în numele lui. A trecut o vreme şi într-o seară, la o şedinţă,ne pomenim că ghidul ne anunţă prezenţa lui Vasile, care în cuvinte foarte înduioşătoare, nemulţumeşte şi ne aduce la cunoştinţă că a început să se risipească bezna din jurul său şi căîntrezăreşte lumina materiilor spaţiale.Nu există entitate spirituală, care, după ce a părăsit lumea fizică, să nu coboare la suprafaţapământului, pentru a-i vizita pe cei lăsaţi jos, pentru a-i sugestiona cu îndemnuri de curaj sau a-iajuta, dându-le fluide de întărire fizică, de sănătate, ori chiar să-i ajute efectiv în activitatea lorintelectuală sau fizică. Evident, duhurile neavând trap nu pot ajuta în această direcţie decât pe caleflllidică — materie pe care o concentrează cu puterea voinţei şi a gândului lor până aproape de adeveni o forţă fizică. Ele vin mereu lângă noi, ne îmbrăţişează, ne sărută, îşi sprijină capul pepieptul nostru, dar având vehicole formate din materii subtile celei fizice, rămân imperceptibileorganelor noastre senzoriale. Se întristează când ne văd şi ne fac cunoscută prezenţa lor prin micisemne: trosnituri de obiecte, ciocănituri în oglindă sau geam, spargerea de la sine a unui pahar, oriprintr-o străfulgerare, dacă odaia este întunecată.Va veni vremea, peste mii şi mii de ani, când omenirea avansând mereu pe cărarea nevăzutăa progresului spiritual, va ajunge să-i vadă şi să-i audă pe cei din lumea spaţială. Prin concentrarementală, oamenii trupeşti vor lua legătura cu lumea spirituală, aşa cum vorbim şi ne înţelegem azinoi, oamenii, între noi. Atunci, cei mai mulţi vor crede în existenţa spiritului veşnic nemuritor,atunci vor înţelege tainele naşterii, ale vieţii şi ale morţii, şi motivul pentru care Tatăl cerescpopulează din veşnicie spaţiile infinite cu miliarde de corpuri cereşti. Dar până atunci, doar aceioameni au darul de a auzi şi vedea lumea spirituală cu locuitorii săi, a-1 căror spirit a revenit defoarte multe ori la viaţa trupească, trezind prin suferinţă la o conştiinţă superioară scânteia divinădin ei - miezul spiritului lor, care a dobândit un grad înalt pe scara evoluţiei. Chemând mental pecei iubiţi, aceşti clarvăzători se pot întreţine cu ei, primind răspuns la întrebări, în limita permisăde superiorii entităţilor spirituale cu care comunică.