m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 385le analizez, dar nu le pricep, nu le pot concretiza, pentru că ele nu răscolesc în mine nici ocunoştinţă, nici un sentiment. Ca să pricepi o idee, trebuie să o poţi transforma în ceva concret, pecare fiinţa ta să o simtă şi, simţind-o, să o poţi analiza, defini; ca urmare, să o poţi înţelege.Ideea trebuie să aibă un ecou în fiinţa ta, să-ţi producă un sentiment. Din cauza acestei simţirideosebite, şi fericirea oamenilor este de diferite nuanţe sau intensităţi. Unul se va simţi fericitauzind cele comunicate acum de mine, iar altul, ascultându-le sau citindu-le, le va arunca cât colo,pentru că nu-i vor face nici o plăcere, ba chiar îl vor plictisi. Nu poţi pricepe ceea ce nu poţi simţi.Nu oricine poate înţelege o idee. Autorul care a emis-o în lume urmăreşte un anumit efect şia trimis-o către un anumit punct al spaţiului, cu o anumită destinaţie. Numai aceia sau numai acelacăruia i-au fost destinate aceste idei le va prinde şi înţelege. Iată de ce pentru toţi ceilalţi acesteunde-idei rămân hieroglife.Am spus că în trupul Tatălui periferic există miliarde infinite de duhuri, de.glorioşi Dumnezei;Din acest trup de Tată pornesc curenţi de idei,.împânzind spaţiile cosmosului. Unele duhuri divine,celulele Tatălui, emit idei mai simple, altele emit idei mai complexe, care par unora dintre noiimposibil de înţeles. Deşi toate ideile sunt transmise pe una şi aceeaşi limbă universală, totuşi uneledintre ele cuprind o asemenea asociaţie de idei, încât nu produc efecte, simţiri, sentimente, decâtîn anumite duhuri din imensitatea creaţiei.Nu poţi înţelege ceea ce nu simţi. Sentimentul, simţirea precede cugetarea, înţelegerea.Duhul de piatră ce animă elementul cel mai solid nu simte orice, dar înţelege ceea ce simte căse petrece în jurul său şi cu fiinţa sa. El înţelege numai ceea ce a simţit. Dacă se întâmplă la felcu toate duhurile din cosmos, tragem concluzia că prima operaţie făcută de Tatăl când absoarbeparticulele din Infinitul extern e că le vivifîcă, le dă viaţă, adică din nesimţitoare le face sensibile.In bezna Infinitului extern se află o materie vie, dar aparent moartă. E vie, dar nu simte nimicdin afara ei, nici cât simte duhul mineral când sfărâmi piatra, când o pui la foc sau o dizolvi.Cu alte cuvinte, în Infinitul întunecat, în Infinitul-Nu sau ]) (Ayin), cum i se spune în Zohar,se află o materie, o substanţă, un ceva, care - în definitiv - nu e mort, pentru că poate fi făcut săsimtă, să devină simţitor.De aici concluzia că Infinitul extern este plin cu un fluid neorganizat pe care gloriosul Tată îltransformă sub radiaţiile Fiinţei Sale infinite şi îi dă facultatea de a simţi.Gloriosul Tată absoarbe din Infinitul extern fluidul întunecat, sau - mai corect - fluidul-nu, pecare îl face un fluid-da, sau fluid luminos. Acel ceva ce există în Infinitul extern este întunecat, unîntuneric viu, transformat prin puterea Tatălui într-o particulă luminoasă, vie şi simţitoare.Cu aceste particule vii, simţitoare şi făcute glomerule, Tatăl a umplut cosmosul. Nicăieri încosmos nu este întuneric. Peste tot, până la marginea externă a finitului, există o mare de lumină,lumea duhurilor scăldându-se într-un ocean de materie luminoasă.Dar totuşi, şi noi, duhurile, avem noţiunea de întuneric. De unde avem această noţiune, cândpeste tot vedem că există lumină? De la voi, duhuri întrupate.Voi spuneţi că e zi sau noapte, aveţi această noţiune de întuneric, care e un fenomen astral.Trupul vostru, aşa cum este el constituit, vă face să vedeţi fenomenele solare de zi şi de noapte.Acum nu vezi, deoarece - zici tu - e întuneric, e noapte. Când îţi va adormi timpul, vei veni iarsus printre noi şi vei vedea lumina veşnică.Lumina cea mai splendidă o vedem când ne depărtăm de pământ. Departe, unde fluidul e pur,pământul se arată în toată strălucirea sa. Din aceste depărtări, privind la pământ, îl vedem luminos,după cum vedeţi voi noaptea Luna pe cer. Toate corpurile mari sau mici au lumina lor, sunt prinele însele luminoase, iar gratie acestui fapt, noi, duhurile, le vedem. ;Noi înotăm într-un ocean de materie luminoasă mai subtilă decât materia corpului nostru şi maipuţin luminoasă decât lumina corpului nostru duhual. Acest fluid luminos îmi dă posibilitatea să vădtot ce există în spaţiu şi să văd la mari distanţe, dacă mă izolez.Noapte sau întuneric nu există în spaţiu, ci doar lumină veşnică. întuneric există numai pentruvoi, datorită trupului vostru ce împiedică duhul din interiorul său, să vadă lumina fluidului universic.O dată ce îţi vei părăsi trupul, nu vei mai spune că e zi sau noapte, pentru că nu vei mai aveaochi care să-ţi dea percepţia fenomenelor electrice produse între soare şi pământ. Aici vei vedea cutot corpul tău duhual materiile şi duhurile, dar nu pentru că ar fi luminate de ceva, ci pentru că eleînsele sunt luminoase.Când cobor la voi, văd mai bine noaptea decât ziua, pentru că ziua lumina electrică născută lasuprafaţa pământului, din combinarea razelor eterice ale soarelui şi pământului, îmi ascunde luminavoastră proprie. Acum, când lumina becului electric îţi luminează camera, te văd mai puţin clardecât dacă ar fi întuneric. Te văd luminos nu numai pe tine, ci şi hainele de pe tine. Fiecare corpîşi are lumina şi culoarea sa deosebită.