m - Proiect SEMPER FIDELIS

54 Din tainele vieţii ţi ale universului - Prima carteOrice comunicare fără învoire prealabilă este pedepsită. Voi da un exemplu.Trăia în Bucureşti un cetăţean care ducea o viaţă cuminte şi retrasă, din modestul său venit.Potrivit trecutului său spiritual, Domnul 1-a învrednicit cu darul auzului spiritual. Pe vremea cândera elev la şcoala comercială din Bucureşti, avea im coleg cu care se înţelegea foarte bine. Acestcoleg a părăsit de tânăr viaţa terestră, întorcându-se în lumea spirituală. Intr-o seară, mentalulcetăţeanului fiind liber şi liniştit, aude „glasul" fostului său coleg - locuitor al Cerului - care îiaduce la cunoştinţă că în curând va avea o mare nemulţumire, de unde nici nu se aşteptă; şi anume,fratele îl va da în judecată, cerându-i o pretinsă sumă pe care ar fi primit-o de la mama lui, înaintede moartea acesteia. într-adevăr, peste câteva zile primeşte citaţie de chemare în judecată, darneexistând nici o probă, fratele pierde procesul.Entitatea spirituală a făcut această comunicare cu de la sine putere, fără permisul superioruluisău. Urmarea a fost că, pentru greşeala sa a fost judecată şi condamnată la o nouă întrapare. A trecutmai bine de un an şi cetăţeanul nu a mai fost vizitat din spaţiu de prietenul său spiritual. într-o searăîi aude cu mirare din nou „glasul". întrebându-1 de ce a lipsit atâta vreme, primeşte următorulrăspuns: „Dragul meu, orice greşeală, cât de mică, se plăteşte, fie de către voi, fie de către noi. Iată,pentru faptul că te-am prevenit de ceea ce intenţiona fratele tău, am fost pedepsit să mă nasc însânul unei mame aici, în Bucureşti. Am stat în întunericul întrupării şi după naştere, trupul meu amai trăit câteva luni, după care m-am întors, lăsând în lacrimi şi durere pe sărmana mea mamă, carecu mare dragoste m-a purtat la sânul ei. Acum iată-mă iar liber şi voi mai veni la tine, dar nu îţivoi comunica nimic, fără învoirea celor mai mari."A nega este uşor şi comod. Cuminte este ca atunci când auzi despre o problemă care depăşeştesfera cunoştinţelor tale sau despre un fenomen ce ţi se pare ieşit din comun, să spui: „Poate o fiaşa! Voi cerceta, şi voi avea ocazia să mă conving." Dar nu ţi-e permis ca fără nici un studiu, fărănici o cercetare, sentenţios, să spui: „E imposibil! Această afirmaţie nu este serioasă, nu estecunoscută de ştiinţă!"Am ştiut noi ceva despre existenţa microbilor, care fiind atât de mici - trei-şapte miimi dintr-unmilimetru - nu se pot vedea cu ochiul liber nici în apă, nici în aer, nici pe corpurile sau obiecteledin jurul nostru? Nu! Pentru că ochiul nostru nu percepe decât până la o anumită limită. Or corpulvieţuitorului fiind sub această limită e transparent şi razele de lumină trec prin el şi—1 scaldă într-unocean de lumină din care cauză bietul nostru ochi nu-1 mai vede. Când s-a descoperit microscopul,care măreşte de mai multe mii de ori, am aflat de existenţa acestor vieţuitoare, şi de atunci s-au scrismii de pagini despre viaţa şi forma lor, despre activitatea lor malefică sau benefică.La fel se petece cu entităţile spirituale, omul nu le vede dar cu toate acestea ele există. Lumeaterestră de azi, va forma mâine pe cea spirituală din spaţiu. Noi trimitem în spaţiu morţii noştri, iarei ne trimit noii-născuţi. A sosit timpul ca pe lângă cunoştinţele referitoare la materia fizică, săcunoaştem şi fiinţele spirituale, rostul şi viaţa celor două lumi care se întrepătrund, se influenţeazăuna pe alta şi se ajută la ascensiunea entităţii spirituale pe Scara lui Iacob, în veşnicie, spre infinitacunoaştere şi putere.Actul morţiiSenzaţiile care preced şi urmează actul morţii fizice sunt infinit de variate de la om la om, şiele depind mai ales de meritul, de înălţimea morală a spiritului care părăseşte pământul.în general, separarea spiritului de coipul fizic se face gradat, foarte lent. Uneori această separarese face cu mult înaintea încetării funcţiilor organismului uman. Cu cât legătura fluidică dintre trupşi suflet este mai mare, omul al cărui trap moare simte o durere mai mare şi agonia este mai lungă.Pentru omul cu multe greşeli, momentul destrapării spiritului este plin de frică. Ce va fi, undeva merge? Are impresia că în faţă i se deschide un abis, care îl cheamă şi unde se va prăvăli. Pentrucel blând, milos şi moral, moartea se manifestă sub forma unei slăbiciuni; îl cuprinde o piroteală,care îl trage pe nesimţite într-un somn dulce, plăcut. Degajarea spiritului se face pe nesimţite,deoarece prin îndeplinirea datoriilor morale nu s-a legat puternic de partea materială a acestei lumi,prin urmare a fost slab unit de corpul său fizic. Câtă luptă, câtă agonie Ia omul lipit de bunurilepământului, care nu a cunoscut decât plăcerile materiale, uitând că e vremelnic pe acest pământ!