m - Proiect SEMPER FIDELIS

356 Din tainele vieţii şi ale universului — A doua cartesavante, au materializat din materia Pământului mai multe trupuri umane, şi după ce le-au desăvârşittrupeşte, s-au întrupat chiar ele în aceste forme umane. S-au creat astfel mai mulţi indivizi, care autrăit ca oameni, ducându-şi existenţa până la adânci bătrâneţi, fiind supuşi tuturor legilor omeneşti,deci şi procreării.Pe când primele forme umane au fost creaţii - sau, mai exact, adevărate materializări - spiritelesolare următoare s-au întrupat în trupurile produse de precedenţii generatori umani. După o seriede generaţii, constructorii solari au părăsit Pământul, după moartea trupului lor, întorcându-se lacentrul solar, de unde au coborât.Ca descendenţi ai lor, au urmat la întrupări îngerii planetari, constituind pe pământ o lumedivină, pentru că deşi erau oameni, totuşi se bucurau de facultatea mediumică de a vedea şi auzilumea duhurilor. Oameni trupeşti erau, şi totuşi aveau puterea duhurilor.In fine, a sosit timpul retragerii îngerilor tereştri şi au urmat la întrupare, în trupul noului prunc,duhurile umane. Astfel s-a născut omul veritabil, trup animat de un duh uman. Dar ce simplu, ceneştiutor era acest om! Era un cvasi-animal. înţelepciunea marilor duhuri constructoare ale centruluisolar a hotărât ca, mii şi mii de ani, să trăiască încă printre aceşti sălbatici un mare număr din lumeaduhurilor angelice. întrupându-se ca oamenii, îngerii îşi conduceau şi instruiau nefericiţii lor fraţiignoranţi.Prin urmare, la acea vreme lumea terestră era formată, în majoritate, din duhuri umane, iarprintre ele se aflau întrupaţi şi îngerii.Azi, lumea întrupată, în majoritate, este animată de duhuri umane.Pe măsură ce omul progresa mental şi era în stare să se conducă singur, lumea angelică solarăse retrăgea, până n-a mai rămas întrupat pe pământ nici un înger solar. Azi îngerii solari mai vinla întrupare, în misiuni, când au de îndeplinit crearea unor curente noi de idei, care să ducă omenireacu un pas mai departe pe drumul evoluţiei.Au trecut mii de veacuri, iar trupul omului s-a micşorat, dar a devenit mai complex şi mai fin,mai ales sistemul său cerebral. Graţie acestui minunat instrument, duhul poate face descoperiri noi,lărgindu-şi mereu câmpul cunoştinţelor umane. Pe când înainte îşi ducea o viaţă cvasi-animală,muncind şi folosindu-şi mintea numai pentru împlinirea năzuinţelor animale, acum mintea omuluiscotoceşte adâncul mărilor şi al cerurilor, asociază ideile, le combină în fel şi fel şi deduce adevărurinoi. Un număr foarte redus de oameni, îndrăznesc să se înalţe de la preocupările pur materiale înspeculaţii metafizice şi metapsihice, deci în sferele spiritualităţii.Veacurile se scurg, trupul se va perfecţiona, duhul dispunând de instrumente din ce în ce maibune. Dar vine şi vremea declinului, când urmează o uşoară degenerare, accentuată în decursultimpului. Ca urmare, duhul va suferi, căci îşi va exercita mai greu facultăţile înalte, având uninstrument din ce în ce mai imperfect. Totul se naşte, evoluează şi moare, pentru a se desăvârşi.în esenţa sa, duhul este format din trei particulePământul este o masă de duhuri, asemenea miliardelor de planete, sori, stele şi comete, dinîntreaga sferă a creaţiilor. Aerul, apa şi mineralul sunt aglomerări infinite de candidaţi de duhuri.Totul în univers este făcut din duhuri.Acum să vedem cum a luat naştere un duh. în esenţa sa, orice duh se compune din trei părţi,din trei particule vii, ce formează un tot. Ele au fost alcătuite sau asociate de Creator din particulevii, absorbite din cosmos. Creatorul primeşte continuu aceste particule ce au evoluat miliarde de ani,şi din ele creează mereu duhuri. Ele îi sosesc din sfera cosmică unde şi-au făcut şcoala, evoluţia.Se pune întrebarea: Cum au luat naştere odată şi odată aceste particule materiale infinit de mici,şi totuşi vii?Toate marile lumini angelice răspund: Particulele vii au provenit din Infinitul ce înconjoarăsfera cu creaţii sau cosmosul, dar Cine le-a făcut, e un mister.Să insistăm puţin asupra acestei taine a tainelor.Toate stelele şi planetele din cele patru universuri, văzute şi nevăzute, şi toate felurile de eterniformează, împreună cu Sfera divină sau Laboratorul lumilor, o sferă uriaşă, denumită cosmos.Această sferă, cosmosul, pluteşte ca un balon în Infinit sau Haos. Acest Infinit nu este gol, ci, larândul său, e plin de o pulbere neînchipuit de densă, formată din particule infinit de mici.Sfera-cosmos este inimaginabil de mare, dar faţă de Infinit, e cât un atom faţă de universulnostru, şi poate comparaţia e insuficientă. Prin urmare, de o parte se află Infinitul, şi de alta Finitul,