m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 155Trecutul şi viitorulMă întrebi, dragul meu frate, dacă Charles Richet afirmă un adevăr, atunci când, în lucrareasa „Prezicerea", spune că existenţa duhului este trasată de la început, adică trecutul, prezentul deo clipă şi viitorul nesfârşit sunt orânduite de mai înainte.Iată un subiect de o foarte mare importanţă, care în funcţie de locul unde este examinat primeştedouă interpretări. într-adevăr, dacă este examinat de un om trupesc, el ia un anumit aspect, dacă esteexaminat de noi, cei de dincolo şi anume de un spirit superior, el se prezintă sub un alt aspect.Fiecare din cei doi examinatori au dreptate, din cauza situaţiei în care se află.Să vedem dacă în lumea noastră, a duhurilor, există timp. în acest scop sunt silit să vă spuncă lumea duhurilor acestui glob se împarte în trei categorii: duhurile umanizate, astralizateşi divinizate. Ele se deosebesc prin evoluţia lor, şi deci prin felul de a gândi şi vedea lucrurile.Lumea divinizată este posesoarea regulilor de conducere ale Pământului. Lumea astralizatăcuprinde conducătorii de tot felul ai popoarelor de pe suprafaţa pământului, iar sub ei se află lumeaduhurilor umanizate, tot ce există ca duh uman pe acest glob, în Cer şi pe pământ.Lumea umanizată şi astralizată - având strânse raporturi şi interese cu lumea trupească şi cubunurile materiale ale acestui pământ - nu poate vedea decât prin prisma acestor interese, a constituţieicorpurilor sale şi a mentalităţii încă în curs de evoluţie. Din această cauză, pentru lumea umanizatăşi astralizată există noţiunea de timp, există un trecut - prin care a vieţuit, şi există un viitor - pecare îl aşteaptă, dar nu-1 cunoaşte.Situaţia se schimbă la duhul superior. Pentru un duh divinizat nu mai există decât un vastprezent, deoarece deţine puterea analizei şi a vederii în trecut şi viitor, de parcă ar fi de faţă.E greu pentru omul trupesc să admită concepţia noastră. „Cum nu mai există timp? - va spuneel - tot ce s-a întâmplat ieri, în urmă cu zece, o sută, o mie de ani, nu este un trecut? Tot ce vaurma de acum înainte, tot ce nu s-a întâmplat încă, nu este un viitor? Atunci cum nu există timp?"Astfel, dreptatea este de partea omului întrupat, pentru că el nu are posibilitatea să judece altfel.Insă, duhul superior consideră toate aceste noţiuni ca fiind iluzii, rezultatul neştiinţei şi neputinţei.Locuind la o mare distanţă de suprafaţa pământului şi având posibilitatea să străbată spaţiile pânăla planetele acestui sistem şi chiar până în centrul acestui sistem, noţiunea de spaţiu a dobânditpentru el un alt înţeles şi o altă concepţie, un orizont cu mult mai vast. Aprecierile sale asupranoţiunii spaţiului sunt altele decât ale omului trupesc.Putinţa duhului superior de a străbate ca gândul spaţiile siderale distruge şi noţiunea timpului.Duhul fiind nemuritor, are o vechime atât de mare, încât se confundă cu eternitatea fără margini.Atunci, neexistând propriu-zis un trecut apreciabil, nu mai există trecut.Omul trupesc, având o existenţă scurtă şi o memorie limitată, îşi aminteşte parţial trecutul,timpul pe când era tânăr sau copil, şi dacă i se arată o fotografie a fiinţei sale din vremea copilăriei,îşi poate face o noţiune vagă asupra unui trecut mărginit. Dar eu, duh, îmi amintesc tot trecutul meuce se pierde în ceaţa eternităţii. Eu nu mai am noţiunea trecutului, pentru mine nu mai există trecut,ci un prezent continuu.Aşadar există o mare deosebire între un duh întrupat şi unul liber. Primul este orb şi olog, aldoilea este văzător şi creator. Dacă vreau să-mi amintesc ceva din trecutul meu trăit acum 20.000de ani prin Persia sau India, în momentul când mi-am propus să-mi amintesc acest trecut — denecrezut pentru voi, oameni lipiţi de pământ - el îmi apare exterior fiinţei mele, defilând prin faţaochilor mei spirituali asemenea imaginii unui film. Această imagine a trecutului este atât de bineconturată, atât de reliefată, încât privind-o, mi se pare că trăiesc acum în acel timp, că acţiunile,scenele şi evenimentele se petrec chiar în prezent.Vedeţi de ce nu vorbim lumii terestre despre stările de la noi? Ele se deosebesc atât de multde ale voastre, încât descriindu-le, vi s-ar părea basme. Când căutaţi să răscoliţi trecutul, vi se parecă îl vedeţi ca fiind în interiorul vostru. Noi, când căutăm să retrăim acest trecut, îl vedem laexteriorul nostru şi este atât de real, încât uităm că trăim în alte veacuri, transpunându-ne cu fiinţanoastră chiar în acel trecut devenit prezent. Vedeţi ce greu ne este să mai concepem trecutul? Totacest trecut, devenit prezent, îl pot desfăşura ca aţa de pe un mosor, până în veacul veacurilor,miliarde de ani, până în copilăria mea de duh. Veşnic retrăiesc trecutul ca fiind un prezent.Dacă într-o oarecare măsură mă puteţi urmări mental în expunerea despre trecut, apoi nu vă maiputeţi face nici o idee despre o altă facultate a noastră, a duhurilor mai evoluate - aceea de a vedea,în linii mari, generale, tot viitorul nostru, până în zările depărtate ale veacurilor ce vor veni.După cum prin voinţă pot să-mi regresez memoria şi să văd în trecut, tot astfel pot să-mi îndreptvoinţa, asupra memoriei mele, ca să-mi arate ce îmi rezervă viitorul. Deja văd născându-se în