m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cerîncă din primele momente ale întrupării sale duhul îşi va fasona şi sculpta sistemul cerebral,conform planului destinului său. Când spiritul vine să se întrupeze, aduce cu sine toată comoara saformată din minuscule clişee memoriale, adunate în toate existenţele sale anterioare. Pe baza acestorclişee şi conform destinului pe care îl va trăi, duhul îşi alcătuieşte sistemul cerebral, instrumentulcu care va cânta, armonia sau dezarmonia manifestărilor sale sufleteşti.Dar pentru ca duhul să-şi poată cânta simfonia gândurilor sale, instrumentul său cerebral trebuiesă fie în armonie cu cutia sa craniană. încă din faza embrionară a viitorului său trup şi până la vârstade trei ani a copilului, duhul lucrează mereu, cu ajutorul anumitor fluide, asupra materieiinstrumentului său cerebral, modelând protuberantele cerebrale şi oasele craniene. Această modelareeste executată de duh fie pentru a-şi manifesta prin sistemul cerebral facultăţile avute, dobândite întrecut şi folosite pentru obţinerea unor facultăţi noi, fie pentru întunecarea unor facultăţi dobânditeîn trecut şi care nu trebuie să ajungă la exprimare prin trupul din noua sa viaţă terestră.Ajutat de anumiţi fraţi cereşti, duhul lucrează la configuraţia, forma şi structura encefalului său,pentru ca prin intermediul acestuia să-şi poată manifesta anumite facultăţi, să-şi însuşească facultăţinoi sau să fie privat de facultăţile dobândite cu veacuri în urmă, dar a căror manifestare esteinterzisă conform destinului său din această întrupare. Nu este vorba de cunoştinţe ştiinţifice, ci decunoştinţele dobândite de-a lungul miliardelor de ani de când duhul a fost făurit.Să admitem că - potrivit destinului său din această viaţă terestră - duhul trebuie să fie un idiot,în acest caz orice fasonare a circumvoluţiunilor cerebrale şi a cutiei craniene îi sunt interzise. Aşafiind, ele se vor dezvolta la voia întâmplării, iar encefalul duhului va fi ca o pădure sălbatică încomparaţie cu un parc înfrumuseţat de o inteligenţă superioară.Dacă cunoştinţele frenologiei ar fi fost duse mai departe, omul ar fi putut deduce, din examinareacutiei craniene, anumite capacităţi şi posibilităţi de manifestare intelectuală şi implicit destinulacelui om. O anumită dezvoltare a sistemului cerebral va permite duhului să-şi exteriorizeze diferiteclişee ale memoriei sale integrale, dobândită în mii de vieţi.O, dragul meu frate, câte taine ne înconjoară! Stăm şi medităm pentru ce oare a făcut Tatăl aşaşi nu altfel, şi de multe ori nu putem rupe vălul ce acoperă misterul scopului urmărit de Creator.Eu sunt un duh bătrân al planetei Pământ, şi cu toate cunoştinţele mele, Creatorul aşa a vrut,ca mâine, când mă voi întrupa şi voi fi iarăşi un copil de 5-6 ani, să încep reînvăţarea alfabetuluişi părinţii mei să-mi poarte mâna ca să învăţ din nou scrisul. De câte ori m-am întrupat am începutde la ABC, deşi cunosc tainele creaţiei Tatălui meu ceresc.Dar cineva de la voi ar putea spune: „Aşa e, frate, este clar şi am înţeles, dar, rogu-te, dacă omula mai trăit în România în altă viaţă, şi a vorbit româneşte, de ce nu vorbeşte chiar din primul anal copilăriei noii sale întrupări?" Voi răspunde acestui frate că duhul ar vorbi chiar din primele luniale vieţii sale trupeşti dar sistemul său cerebral încă nu este în stare să coordoneze deodată respiraţia,mişcarea gurii, a limbii, a coardelor vocale etc. Chiar dacă în memoria duhului este înscris totcatalogul cuvintelor româneşti, acestea nu se pot exterioriza, pentru că trupul său e prea plăpând şiorganele lui sunt în curs de formare. De asemenea filtrul auzului îi lipseşte iar ego-ul său nu areo legătură fidelă cu sistemul cerebral încă incomplet format.Dar iată - copilul s-a făcut mare şi acum lucrează. înaintea duhului său vin zi de zi noţiuni noişi el va asimila noile date, noile idei, cu o mare repeziciune şi uşurinţă, pe când un altul se va trudiore întregi să şi le însuşească. De ce această deosebire? Pentru că cel dintâi nu a făcut decât sărăscolească, din arhiva duhului său, ceea ce a depozitat odată, iar cel de al doilea vine pentru întâiaoară în contact cu aceste idei, şi deci are nevoie de o atenţie mai încordată şi repetări mai numeroasepentru ca noile clişee să se întipărească bine în materia memorie a duhului său.Cu această ocazie, constatăm că există două feluri de idei sau noţiuni cu care vine în contactun duh: cele vechi, pe care le-a mai întâlnit şi deci le posedă, şi altele noi, pe care duhul le întâlneştepentru prima oară şi caută să le memoreze, să şi le însuşească. Operaţia întipăririi, a înregistrăriiideilor se face automat. însă condiţia este ca duhul să acorde atenţie exclusivă asupra ideilormemorate, pentru ca înregistrarea lor să se realizeze cât mai clar, şi apoi se mai cere o repetare aacestor imprimări, pentru ca clişeul să. nu se piardă. Orice clişeu estompat, neclar, cu vremea sepierde şi este nevoie să fie refăcut.Povestea meşterului Manole se potriveşte de minune şi aici. După ce şi-a îngropat soţia, zidurileconstrucţiei sale nu s-au mai dărâmat. Eu voi spune: după ce duhul şi-a îngropat multe soţii ale sale- trupuri numeroase - el va ajunge să vorbească imediat după întruparea sa.Din cele expuse mai sus reiese că duhul face două operaţii când întâlneşte idei noi: o operaţiede asimilare automată şi una de asimilare după înţelegerea conţinutului ideii. Omul simplu, auzindo idee nouă, o înscrie deocamdată în memoria sa, dar neînţelegându-i sensul, nu o poate memora,o uită repede. Omul care posedă aceste idei din trecut, asimilindu-le înţelesul, le va rememora foarte;j/