m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 323Omul comun trăieşte şi munceşte cum crede că e mai bine pentru el şi familia sa. El nu-şigăseşte fericirea decât în materia fizică, şi nu poate pătrunde în fericirea procurată de ideile lumiinoastre. Omul de geniu trăieşte în raport cu lumea psihică pe care o cunoaşte. Unii din ei o aud,unii o văd şi, în fine, alţii o văd şi o aud, aşa cum auziţi şi vedeţi voi, oamenii trupeşti. în lumeageniilor există o mare varietate, de la cei mai de jos, până la cei mai uimitori. însă cu toţii tac,pentru că au trecut prin experienţa amară de a fi consideraţi anormali, ba chiar nebuni de oameniicomuni. E drept că ei înşişi, observând lumea din jur, constată că sunt diferiţi de majoritateaoamenilor şi de teamă ca opera lor să nu fie compromisă prin destăinuirile lor, preferă tăcerea.Geniul este o mare entitate în lumea cerească, dar o dată ce se întrupează, nu-i place să facăstudiile pământului care ar putea să-1 rătăcească. Astfel, un Edison, un Marconi şi alţii nu au vrutsă înveţe la şcoala pământului. Geniile devin autodidacţi, se conduc prin inspiraţia lor personală,citind doar cărţile inspirate de noi, care nu-i vor împiedica de la opera ce trebuie să o realizeze.Pentru a nu-şi demasca firea, geniile se izolează. Marile genii trec prin faze grele în copilăriaşi tinereţea lor. Din copilărie ei devin mediumi auditivi, dar nimeni nu-i ia în seamă. Mai târziu potdobândi şi clarvederea sau mediumitatea vizuală. La început aceste capacităţi îi înspăimântă, iar ceiapropiaţi îi batjocoresc şi dojenesc. Dar mai târziu, la maturitate, ţin pentru ei ceea ce aud şi văd,păstrând sub tăcere aceste experienţe, deoarece îi umplu de fericire şi pornesc cu patimă la realizareaoperei pe care le-o reamintim că s-au angajat să o finalizeze jos printre, oameni!Toate marile genii ale Pământului au fost mediumi - Edison, Marconi, Kepler etc. Iată lumeanoastră; cu noi puteţi comunica, la fel cum vorbiţi între voi.După cum medicul nu poate dezvălui oricui misterul cunoştinţelor sale, după cum inginerul nupoate face pe oricine să înţeleagă ştiinţa sa, nici noi nu putem spune oricui din tainele lumii noastre.Nu trebuie să tulburăm cursul vieţii omului simplu. Dacă un om de rând - a cărui evoluţie nupermite cunoaşterea lumii noastre - participă la o şedinţă de comunicări, şedinţa voastră nu maireuşeşte să fie rodnică, din cauza celui nechemat sau rău chemat. Trebuie să fim atenţi şi săexaminăm în mâinile şi mintea cui vor cădea adevărurile noastre. Nu ne e frică de geniile noastre,pentru că ele lucrează la opera cerească la care s-au angajat. Tot fructul! cade din pom la vremeacoacerii lui. Noi nu vrem să luminăm decât pe cei ajunşi la punctul să ştie că există lumea noastră.Ideea este o fiinţă!1 atăl ceresc a creat numai cu puterea gândului, tot ce vedeţi şi tot ce nu vedeţi. La începuta fost cuvântul sau ideea şi Dumnezeu era cuvânt şi cuvântul sau gândirea era la Dumnezeu. Laînceputul creaţiilor nu a fost decât Dumnezeu, o sferă gânditoare. Prin gândirea Sa, prin imaginaţiagândirii Sale, a făcut treptat lumile, sferele cereşti cu toate podoabele şi frumuseţile lor.Cum duhul este copilul lui Dumnezeu, având în stare potenţială, de devenire, toate atributeleDivinităţii, se înţelege că, în mic, şi omul poate emite idei creatoare de forme fiuidice.Deşi invizibile ochiului vostru, ideile sunt totuşi materiale, fiind cele mai mari forţe din univers,pentru faptul că nici o altă forţă nu poate crea forme ca ele. Iată pentru ce noi, duhurile, conştientede valoarea ideilor, nu le putem răspândi oriunde şi oricând, fără să nu ne expunem la asprimealegilor universale.Ideile noastre nu trebuie să cadă pe orice teren, ci numai în oamenii cu sufletul ridicat din punctde vedere intelectual, dar mai ales moral. Ideea este o fiinţă vie, pentru că se manifestă şi produceefecte. Deşi sunt inteligente, totuşi inteligenţa ideilor esie extrem de redusă, iar voinţa lor aproapenulă. Din această cauză, ideea ia forma voită de emiţător, şi străbate spaţii imense către o anumităţintă, pentru a produce un anumit efect. Dacă ţinta este un om trupesc, ideea îl va influenţa, se vaanina de spiritul omului şi va lucra ca o forţă, făcându-1 să. execute ceea ce a dorit emiţătorul. Vomdezvolta cu altă ocazie această teză.'Se pare că au început să-şi facă drum şi în lumea voastră cunoştinţele referitoare la putereagândului. Guvernele unor ţări instituie cenzura presei, temându-se de lansarea unor idei de cătrecunoscătorii puterii gândului, politicieni fără scrupule, care prin puterea cuvântului lor pot ridicamasele omeneşti şi tulbura ordinea stabilită. Presa fiind cenzurată, ei nu vor mai putea semăna ideiproducătoare de anumite mişcări sociale. Dar cenzură există şi la noi, în plus, ea este veşnică. Dacăduhul îşi permite să spună anumite taine, fără autorizarea prealabilă a superiorilor săi, va fi asprupedepsit. Pe lângă fiecare duh care comunică cu lumea terestră stă un altul - cenzorul său, un duhsuperior şi mai experimentat. Cum încearcă să spună ce nu trebuie, cenzorul îl opreşte.