m - Proiect SEMPER FIDELIS

-66 Din tainele vieţii ţi ale universului - A doua carteDupă ani şi ani de activitate spaţială sau cerească, Divinitatea acordă duhului o perioadă deodihnă, petrecută în timpul întrupării sale, când este sustras întrucâtva de la preocupările sale, fiinţasa fiind o veşnică uzină frământătoare de gânduri.Dar să revin la prima idee: Ce este Adevărul?Priviţi în jurul vostru şi văzând tot felul de obiecte şi fiinţe, ziceţi că le vedeţi deoarece suntluminate de o lumină oarecare: a soarelui, a lunii, a unui bec electric. Pentru voi e o percepere şideci un adevăr că un obiect este mare şi altul mic, că unul e alb şi altul verde etc. Credeţi că afirmaţiun adevăr când descrieţi ceea ce vedeţi.Noi nemaiavând trup, vedem cu întreaga noastră fiinţă fluidică. Dar cum? Aici e misterulnecunoscut de voi. în lumea duhurilor există un singur fel de văz, acelaşi pentru toate duhurile dinunivers. Toate lucrurile şi fiinţele pământului sunt făcute din materia planetei voastre, aflată sub celepatru stări: solidă, lichidă, gazoasă şi eterică. Fiecare din aceste materii au o lumină a lor proprie,o lumină „fosforescentă" ce răspândeşte raze fluidice din masa lor. Noi, duhurile, spunem: „Vedemacest obiect, pentru că el se arată prin propriile sale radiaţii". Materia se arată pe sine pentru căemite lumină din sânul ei. Oricare i-ar fi gradul de condensare şi în orice combinaţie s-ar afla,materia este vie, are viaţă. Tot ce există în jurul nostru, totul a fost făcut de Creator din fiinţeultramicroscopice, din particule pline de viaţă prin ele însele, chiar înainte de a fi prelucrate deTatăl. Tot ce e făcut din materie emite raze în jur.Privind acum la tine, văd trupul tău radiind lumină, asemănătoare cu cea a Lunii noaptea pe cer.Lumina corpului tău pătrunde în corpul meu spiritual şi produce în mine automat o reacţie,determinându-mă să emit raze, căci şi eu — fiind din materie — emit raze luminoase. Viaţa existăpretutindeni în univers şi se manifestă variat, după gradul său evolutiv. Eu sunt un mecanismautomat, care răspunde la orice acţiune printr-o contraacţiune, în urma căreia eu, scânteia, iaucunoştinţă de ceea ce se află în faţa mea. Eu, viaţa, trăiesc în mijlocul oceanului de viaţă, primescinfluenţe şi trebuie să lupt, să mă adaptez, ca să fiinţez mai departe. Viaţa cere o veşnică adaptarela influenţele înconjurătoare.îţi mai dau o explicaţie referitoare la mecanismul văzului meu. Un obiect din faţa mea emiteraze formate din viaţă, din particule vii. Ele intră în corpul meu diafan, fluidic, unde - prin mişcarealor - produc o dislocare, o dezarmonie a materiei mele fluidice. în virtutea automatismului cu carem-a înzestrat Creatorul, materia corpului meu reacţionează şi reface starea mea iniţială. Acest processe produce în mine în mod fulgerător şi scânteia vede imaginea redusă a fiinţelor sau obiecteloraflate în faţa mea.Din cele arătate mai sus, reiese că există două feluri de percepţii vizuale:1. văzul trupesc - realizat prin intermediul ochilor;2. văzul spiritual - realizat prin întregul corp duhual.Ştiţi deja că orice materie are viaţă în ea şi emite radiaţii. Aceste radiaţii nu se arată sub osingură culoare, pentru că şi materia este de naturi diferite. Noi, duhurile, vedem în lumea noastră- pe lângă culorile cunoscute de voi - o gamă de culori, provenite din combinările lor, şi neperceputede ochii voştri. Materia sau viaţa se prezintă în culori. Nu există viaţă fără culoare. Pământul pecare calcă piciorul vostru are o culoare închisă, mohorâtă, pentru voi, dar noi vedem în el o luminăsplendidă, de o varietate de culori de nedescris.Cu cât vibraţiile acestor radiaţii colorate diferă de cele ale corpului meu, simt o neplăcere maimare. Cu cât ele se apropie de vibraţia corpului meu spiritual, simt o plăcere mai mare.Iată pentru ce şederea mea aici la suprafaţa pământului, unde există o materie inferioară, îmiproduce o mare neplăcere, chiar o durere. Dar departe, sus la mine, unde există o materie fluidicămai fină, mai evoluată, mă simt fericit. Cu cât acţiunea şi reacţiunea produse în corpul meu suntmai violente, gândirea mea este mai slăbită, mai distrasă. Cu cât vibraţiile radiaţiilor externe suntmai apropiate sau chiar superioare corpului meu spiritual, scânteia este mai limpede şi mai liberăpentru a se adânci în meditaţii şi analize.Dar alături de acest automatism intervine factorul numit voinţă. Când vreau să mă deplasez orisă studiez o temă oarecare, trebuie să-mi fixez atenţia asupra scopului voit. Prin urmare, pun înacţiune facultatea voinţei mele. Voinţa este motorul vieţii.între mine, duh, şi lumea înconjurătoare, se duce secundă de secundă o luptă, viaţa din mineluptând cu viaţa din mediul înconjurător, ca să-şi menţină unitatea şi forma. Când mai multeparticule-viaţă s-au aglomerat şi au luat în totalitatea lor o formă, ele luptă mereu împotriva influenţelordin afară care ar putea să strice forma. Aşadar viaţa tinde să ia forme, iar prin conglomerarea lor,din treaptă în treaptă, mai sus, să formeze unităţi din ce în ce mai mari. Tot ce a făcut Creatorul,deşi multiplicat şi variat la infinit, totul şi cu toate la un loc tind să formeze o unitate, un tot,formând o fiinţă, o existenţă.