m - Proiect SEMPER FIDELIS

340 Din tainele vieţii şi ale universului - A doua carteIată o problemă ce ne frământă pe noi, spiritele albe, dar preocupă şi lumea îngerilor: De undea luat naştere Primul Creator, sau Prima Fiinţă inteligentă? De unde a luat naştere prima materie?De unde a luat naştere Animatorul materiei? Cine L-a făcut? Cum s-a făcut pe Sine Creatorul tuturorcelor văzute şi nevăzute? Probleme înfricoşător de tainice, pentru care nu primim răspuns de laCentru. Atunci, ne frământăm mintea şi mai întrebăm pe îngeri, savanţii Cerurilor noastre.Tatăl ne trimite ordine, dar El nu ne spune unde se află, înconjurându-se de un adânc mister.Iepurele aude un zgomot, ciuleşte urechile şi ştie de unde vine. Noi, duhurile, auzim undadivină, dar nu ştim de unde vine. Ea vine de undeva, dar nu ştim de unde, precum nu ştim nici deunde vine unda-gând sau apelul amicului care ne cheamă, dacă nu ne indică locul unde se află.După cum voi ştiţi să faceţi deosebire între vocea unui copil, a unui bărbat sau a unei femei,tot astfel şi noi putem şti, după felul şi lungimea vibraţiei sale, că o undă vine de la Centru, de laFiul sau de la Sfântul Duh.Suntem în măsură să citim unda-gând a duhului întrupat într-un animal sau o plantă oarecare.Există o gamă foarte mare de unde, pe care le putem distinge foarte bine. în lunga noastră şcoală,un capitol special care trebuie învăţat este cunoaşterea undelor. Toată învăţătura noastră pluteşte înspaţiu. Din spaţiu o luăm, în spaţiu o trimitem. Noi suntem deci un post permanent, transmiţătorde ştiri şi cunoştinţe.Nu poţi face apel la Tatăl, Fiul sau Sfântul Duh, ca să te lămurească asupra unei problemeoarecare. Chiar dacă am face apel la aceste înalte Forţe divine, Ele nu ne-ar răspunde; atunci nu nerămâne decât bunăvoinţa lumii angelice. Numai lumea îngerilor ne satisface marea dorinţă de a aflatainele lumilor. îngerii ne dau numai noţiuni potrivite înţelegerii noastre, mărturisindu-ne: „Capacitateavoastră de percepere nu vă permite să le transformaţi în dogme, ci să aveţi doar idei-nuclee, cu caresă filosofaţi".Prin urmare, şi filosofia este o necesitate, pentru că dacă nu te poate lumina pe deplin, cel puţinîţi dă o satisfacţie producătoare de o linişte - durabilă sau trecătoare - a preocupărilor tale sufleteşti.Fel de fel de probleme ne vin în minte şi n-avem odihnă până nu primim o explicaţie. Aşa, depildă, ştim că trăim de milioane nenumărate de ani, şi totuşi ne punem întrebarea: Oare Sfântul Duh,de aici de la noi, nu va muri el vreodată? Oare cândva, în veşnicie, nu va pieri şi Fiul lui Dumnezeu?Şi, grin deducere, mergem mai departe: Oare niciodată nu va sfârşi Tatăl ceresc?îngerii noştri ne aud şi „se amuză" de asemenea întrebări copilăreşti. „Nu, fiilor - ne răspundei - duhul nu moare niciodată, iar materia este veşnic în transformare. Duhul e veşnic în ascensiune,iar materia e în veşnică prefacere spre mai bine".Ca să cunoşti legea circulaţiei materiei, îţi trebuie multe miliarde de ani, pentru că nu o poţiînţelege pe deplin decât văzându-i măcar un ciclu de la Centru spre periferie şi de la periferie laCentru. Totul circulă. Cosmosul se mişcă într-una. Totul se mişcă după două mişcări: una de rotaţie,dublată de a doua, în spirală. Sfera universului se învârte în jurul axei sale şi, în acelaşi timp, areo traiectorie spiralată. Totul pleacă de undeva şi revine de unde a plecat. Totul pleacă de la Centrulcreaţiilor, se roteşte în formă de spirală, ajunge la marginea extremă a creaţiilor şi apoi revine peun alt drum la Centra, tot într-o mişcare de rotaţie şi pe o traiectorie în spirală.Din acest punct de vedere universul este interminabil sau indesfiinţabil. Materiile universului,globurile lui apar, trăiesc şi dispar, dar în definitiv ele există în veşnicie, pentru că pe când uneledispar, altele apar sau sunt în cursul existenţei lor. Aceasta este încă una din legile veşnice aleTatălui.Dacă universurile nu pier niciodată, dacă creaţia nu piere niciodată, nici Creatorul ei nu va pieriîn vecii vecilor. Totul se preface, totul circulă, şi cel mic, ca şi cel mare. Această lege a circulaţieise aplică nu mimai materiei, ci şi duhurilor, nu numai materiei fizice, ci şi celei psihice. Duhurilesosesc mereu din Centru în lumile create şi se întorc la Centru, pentru a pleca iarăşi şi iarăşi în lume,spre o ascensiune în veşnicie.Am spus că materia circulă, având o mişcare de rotaţie şi una de revoluţie, în spirală. Mişcareastelelor, planetelor, precum şi a nebuloaselor este tot de rotaţie şi revoluţie, având o traiectoriespiralată. Pe această lege se bazează lumea îngerilor când ne vorbeşte de Divinitatea centrală.La plecarea ei de la Centru, materia are o forţă centrifugă; ea scade pe măsură ce se depărtează.După un timp, această forţă se anulează şi ia naştere în materie o nouă forţă care, de această dată,o readuce către Centrul de unde a plecat. Rotindu-se a făcut acest drum, dar nu după o traiectoriecirculară, ci în spirală. Această mişcare nu există pentru voi, deoarece nu o vedeţi, iar observareaei necesită miliarde de ani. Trebuie să pleci o dată cu nebuloasa de la Centru, să ajungi la periferiacreaţiilor, la centrul uneia din cele patru sfere-univers, şi după un drum egal cu o veşnicie să teîntorci la Central creator cu materiile ei refăcute, sub formă de nebuloasă, pentru a avea o ideecompletă despre legea circulaţiei materiei, a prefacerilor ei şi a drumului parcurs.