m - Proiect SEMPER FIDELIS

86 Din tainele vieţii şi ale universului - Prima carteCu alte cuvinte, după cum există o evoluţie a formelor de viaţă minerală, vegetală, animală şiumană, tot astfel există o continuă şi veşnică evoluţie pentru spirit.La început, viaţa se arată - cel puţin pentru globul nostru - prin fiinţe infinit de mici şi extremde simple, care în decursul miliardelor de ani s-au dezvoltat, prin evoluţie, spre forme tot maicomplicate, sfârşind cu omul. Nu există nici un motiv să credem că această evoluţie nu va continuamereu în veacurile următoare, apărând noi forme de plante, animale şi oameni.Revin încă o dată asupra ideii de evoluţie. Există două serii de evoluţii: evoluţia corpurilor saua formelor, şi evoluţia spiritului care animă aceste forme. Am văzut din rândurile precedente că pemăsură ce spiritul se ridică la o conştiinţă mai înaltă, caută să conducă o formă mai perfecţionată,mai subtilă şi mai bine organizată. Graţie acestor forme superioare, contactul spiritului cu lumeaînconjurătoare este mai profund, iar manifestările sale sunt mai fidel exprimate.Entitatea spirituală îşi câştigă din lumea exterioară înţelegerea, iluminarea, graţie unei puteriaflate în stare latentă, potenţială, în scânteia divină. Am putea compara facultăţile spiritului cufacultăţile acumulate într-o sămânţă. De exemplu, în sămânţa de stejar sunt cuprinse toate calităţileacestei plante. Mărimea copacului, forma frunzelor, a florilor, fructelor, toate calităţile părinteluisunt strânse, comprimate în sămânţă. Ele nu aşteaptă decât mediul propice de dezvoltare, pentru ase transforma într-un falnic copac.Tot astfel, spiritul caută mediul corespunzător dezvoltării facultăţilor sale. Acest mediu esteforma pe care prin vibraţiile sale o va perfecţiona din ce în ce mai mult. Dar pe când sămânţa sedezvoltă în câţiva ani, spiritul îşi pune în valoare toate puterile şi facultăţile într-un timp deosebitde mare, de miliarde de secole. Pentru ca această dezvoltare să aibă loc, spiritul colindă din trapîn trup, din ce în ce mai fin, mai mlădios, mai bine alcătuit.Sistemul cerebrospinal, format din numeroase celule nervoase, cu numeroase ramificaţiiprotoplasmatice şi sinapse nervoase, este un instrument care primeşte impresii din afară şi letransmite sufletului. în starea de veghe a trupului, spiritul, conducătorul trupului, prin intermediulsistemului cerebrospinal şi al sufletului, culege mereu informaţii, învăţăminte, pe care le adună înnepieritoarea sa comoară de cunoştinţe. Dar conştiinţa stării de veghe, din timpul zilei, este numaiun episod din conştiinţa omenească. Noaptea, evadând din corpul fizic, spiritul are o putere deînţelegere mai mare, expresia sa este mai luminoasă, deoarece nu mai este îngrădit de trapul dens,nu mai are datoria să lumineze conştiinţa acestuia. Prin urmare, conştiinţa este atributul spirituluişi persistă după părăsirea temporară sau definitivă a corpului fizic, fiind mai luminoasă decât atuncicând spiritul era prizonier trapului.Micuţul copil, este micuţ numai cu trapul, căci nu se ştie ce foiţă spirituală, ce talent, ce geniuzace în el în stare latentă. Cine ştie ce conştiinţă puternică aşteaptă momentul să-şi dezvolteinstrumentul fizic, pentru a-şi manifesta puterea de înţelegere, culeasă în milioane de veacuri prinalte vieţi, petrecute pe acest glob şi pe multe altele.Reîntruparea este actul spiritului de a îmbrăca în decursul secolelor, rând pe rând, trupuri noi.Fenomenul acesta are loc în tot universul, în natura întreagă, nu numai în regnul uman. Pretutindeniunde vedem o formă vieţuitoare, să fim siguri că există un spirit închis în acea formă, un spirit aflatpe dramul evoluţiei, al perfecţiunii. El se serveşte de această formă fizică pentru a câştiga cunoştinţeşi experienţă, pentru dezvoltarea voinţei şi învăţarea iubirii.Trapul uman fiind un instrument din cele mai perfecţionate de pe pământ, permite spirituluimanifestările cele mai înalte, neîntâlnite în regnurile inferioare. La nici un vieţuitor nu găsim uncentra nervos mai complex alcătuit decât la om.Când studiem natura, vastul plan al universului, observăm cum conservarea formei nu are nicio importanţă, cum natura nu face economie de forme. Moartea este pretutindeni. Nenumăratecorpuri fizice se distrag pentru ca din materia lor să se formeze alte corpuri, în care sa vină să-şifacă şcoala vieţii un nou spirit. Natura distrage formele, fără nici o milă, dar entităţile spirituale carele utilizează, existând mereu, păstrează toate amintirile, toate facultăţile, după moartea corpuluifizic, facultăţile manifestându-se mai departe, când spiritul va trece în alt corp. De aici tragemconcluzia: reîntruparea este trecerea unor fiinţe conştiente nepieritoare, într-un alt corp fizic,potrivit stadiului lor evolutiv, proces prin care spiritul, fiinţa conştientă, va lua mai departe cunoştinţăde fapte şi lucruri din lumea fizică, le va analiza şi va. trage învăţăminte.Din acest punct de vedere, Pământul - ca şi universul întreg - este o vastă şcoală. într-adevăr,natura este destinată să ofere fiinţelor vieţuitoare experienţe de tot felul, pentru a le stimula îndezvoltarea lor, formând astfel o succesiune infinită, din care regnul fizic cunoscut nu formeazădecât o mică parte.După cum un şcolar care se duce în fiecare zi la şcoală învaţă, face experienţe şi se ridicădintr-o clasă în alta, entitatea spirituală coboară de multe ori pe pământ, la marea şcoală a vieţii,