m - Proiect SEMPER FIDELIS

Moartea ■ ^ceremoniei, mă simţeam deja departe de mediul terestra. Situaţia mea mentală se modificase.Biserica mă ţinea ca şi o mână prietenă. Nu mai eram singur, nu-mi mai era frică.N-aş putea spune cât timp a durat această stare. în fine, am deschis ochii ca şi după trezireadintr-un greu şi adânc somn, având în acelaşi timp sentimentul că sunt luat repede în sus. Eramcufundat într-o splendidă lumină albastră şi am văzut venind în întâmpinarea mea pe Black Feather 1 ,pe Jenny şi pe mama mea. Eram deci totuşi viu!Acestea sunt, draga mea Nataşa, primele mele impresii când am trecut pragul morţii."într-o altă comunicare, Valentino îşi continuă povestea.„Era în ziua când trapul mi-a fost transportat la locaşul său cel din urmă. Se vedea deja o slăbirea interesului publicului, faţă de persoana mea. Dar după ce trupul îmi era depus în mormânt şijurnalele au încetat să se mai ocupe de mine, am încercat un sentiment de singurătate nemângâiată.Mă revoltam împotriva destinului, care m-a smuls din apogeul gloriei mele. Mi se părea că arta numai poate exista de aici încolo fără mine. Acum râd de mine, de naivitatea de a crede că dispariţialui Valentino ar produce un doliu ireparabil pentru artă.Eram în mediu terestra, mă plimbam pe Broadway. Această stradă îmi părea atât de reală şi măsimţeam atât de viu, încât uitasem starea în care mă aflam. Dar nimeni nu-mi acorda nici o atenţie.Mă vedeam şi vedeam atât de reali oamenii, încât nu puteam să desluşesc marea schimbare produsăîn mine. Mă plictiseam de atâta plimbare printre trecătorii atât de grăbiţi, care păreau toţi hotărâţisă mă îmbrâncească. La un moment dat, venii piept în piept cu o femeie. Ea îngălbeni şi se strânselângă domnul care o însoţea, strigând: «Dumnezeul meu, de unde veni suflarea aceasta atât deîngheţată pe care am simţit-o?» Această exclamare mă înfurie. Aşadar moartea mă schimbase într-osuflare glacială?M-am îndreptat către un grup de actori de teatru, care se găseau în colţul Străzii 47, aproapede teatru. Luând pe unul de braţ, îi strig tare: «Sunt Rudolf Valentino!» Dar omul meu nu auzi şinu simţi nimic. El continua să discute şi să râdă cu celălalt. Nu-ţi pot spune ce resentiment măcuprinse atunci! Aş fi plâns de durere şi ciudă. Dar orice revoltă era de prisos.Deodată, îmi amintesc de tine, de scrisoarea ce mi-ai trimis-o când eram grav bolnav, ca şi detelegrama Muziei şi a unchiului Dick. Pe când mă gândeam astfel, mă simt atins de braţ. M-amîntors, lângă mine era o femeie cu forme matronale, cu ochi inteligenţi şi generoşi. Nu voi uitaniciodată vocea sa dulce şi încurajatoare, care, cu hotărâre impetuoasă, îmi spuse: «Condamnare laflăcările infernului ţi-a prezis biserica. Vino cu mine! Nimic nu e adevărat din ceea ce ţi s-a infiltratîn spirit de către reprezentanţii confesiunii creştine. Sunt nişte sărmani orbi. Tu ai nevoie în acestmoment de un ghid. Iată-mă! Am fost în viaţa terestră H. P. Blavatski», şi zicând aceasta, mă luăcu ea.Mi-am pierdut cunoştinţa, după care mă trezesc în salonul unchiului Dick. Era noapte. Scărilevilei erau luminate. Ghidul meu era pe prag şi îmi făcu semn să avansez. Am trecut împreună prinmai multe odăi cunoscute şi am ajuns în camera Muziei. Tu erai cu ea. în faţa voastră era GeorgesWehner, dormind adânc într-un fotoliu. Doamna Blavatski îmi spuse: «Acum poţi vorbi cu ai tăi».Astfel am început să comunic cu tine."O anumită categorie de entităţi spirituale rămân legate de mediul unde au trăit, devenind adeseaspirite turbulente sau fantome. Multe spirite nou venite, în lumea spirituală, nu rezistă comoţieimentale provocată de schimbarea produsă. Ca minare, printr-un efect al ignoranţei lor, al fricii, alresentimentului avut - deoarece au fost smulse din lumea materiei, lumea plăcerii pe care atât demult o iubeau - vor petrece mult timp jos, la suprafaţa pământului, vizitând locurile pe unde autrăit. Prin urmare - din cauza concepţiilor false, a ataşamentului faţă de materie şi a pasiunilor lorterestre - ele se găsesc în pătura roşie, cea mai joasă a atmosferei fluidice a pământului, în afaralumii fizice şi totuşi prin lume. Aceşti nenorociţi sunt cei cărora li s-au dat numele de spiriterătăcitoare, despre care se vorbeşte atât de mult în experienţele mediumice inferioare. Unele dinaceste spirite rătăcitoare sunt atât de neclintite în încăpăţânarea şi felul lor de a gândi pământean,încât sunt adevăraţi orbi, care în acest răstimp nu au posibilitatea avansării spirituale. Ceea ce e mairău este faptul că aceste nefericite spirite rămân alipite lumii pământene timp de mulţi ani, şi uneoritimp de secole.' Entitate spirituală care a primit misiunea de a fi ghidul spiritual al lui Valentino, în activitatea sa de raedium. Ultimaîntrupare a lui Black Feather a fost în India.