m - Proiect SEMPER FIDELIS

130 Din tainele vieţii şi ale universului - Prima cartesau catastrofa. Aceştia vor pierde trenul sau vor renunţa în ultimul moment de a mai pleca cu aceltren sau vapor, vor scăpa ca prin minune din mijlocul unei catastrofe seismice sau a uneiînspăimântătoare ploi de gloanţe etc. Cazul se va prezenta mulţimii neştiutoare ca fiind „o scăpareprovidenţială", dar în realitate a fost determinat de legea cauzalităţii.Ca să ilustrez acest fel de expiere al destinului colectiv, şters printr-o suferinţă comună, voi citaun caz petrecut în ţara noastră. în anul 1930 presa română a publicat date asupra nenorociriipetrecute în comuna Costeşti, judeţul Argeş. în Săptămâna Patimilor, în preajma comemorării învieriiDomnului nostru Isus Christos, s-a aprins, de la o lumânare, biserica de lemn, arzând 110 persoane.Un cerc de revelaţie din Bucureşti, a primit, prin intermediul unui medium, o comunicare referitoarela acest caz. Iată textul comunicării:„Sunt mai bine de trei sute de ani de când prin apusul Europei oamenii se ucideau între ei,pentru ideile lor religioase. în Franţa, sub instigaţia preoţilor, cetăţenii catolici îi urmăreau şi-iexterminau pe hughenoţii protestanţi. Cu toate prigonirile şi suferinţele îndurate, hughenoţii aupreferat să moară decât să se lepede de credinţa lor.La acea epocă, într-un mic sătuc, pitit la poalele munţilor Ceveni, s-a ascuns o mână dehughenoţi, goniţi ca fiarele sălbatice, catolicii considerându-i eretici. Aici, neavând biserică, să seroage lui Dumnezeu, se furişau noaptea unul câte unul pe drumuri ascunse, pe cărări pline de spini,către un punct mai ridicat al muntelui, unde se adunau într-un adăpost de vite, făcut din trunchiurigroase de lemn şi scânduri.Nu departe de acest sătuc, era un orăşel unde îşi avea sediul episcopul catolic din partea aceea.E Săptămâna Mare, se ţin predici prin toate bisericile catolice, ocazie cu care se tună şi fulgeră încontra ereticilor. între altele, episcopul din acest oraş spuse: «A-i distruge pe aceşti oameni este obinefacere, este a face un lucra plăcut domnului, a câştiga un loc în cer»-, şi apoi cu un gest largle dădu binecuvântarea. «Duceţi-vă, căutaţi-i şi oriunde îi veţi găsi, denunţaţi-i».O voce ascuţită de femeie se ridică din mijlocul mulţimii: «Eu cunosc un cuib de hughenoţi,ştiu unde se adună, şi peste câteva ore se vor întruni acolo. Să mergem să-i distingem». Dinmulţime se desprinse o ceată de 110 persoane - bărbaţi, femei şi tineri - şi prin drumuri ascunse,necunoscute nefericiţilor de hughenoţi, s-au dus până la locul lor de rugăciune.Sub adăpost se aflau 73 de persoane, înălţând cu sufletul pierdut rugi fierbinţi către CelAtotputernic. Cei veniţi au înconjurat adăpostul, au aprins torţe şi i-au dat repede foc. Bărbaţiiţinteau cu archebuzele încărcate, gata să ucidă pe oricare ar da să fugă din această casă de rugăciune.Predicatorul observă grozăvia, îşi dădu seama că nu mai este nici o scăpare. Cu vocea tremurândăde emoţie, zise: «Fraţilor, a venit vremea să dăm socoteală Domnului de ,viaţa noastră. BunulDumnezeu să ne ierte păcatele, slăbiciunile şi groaza de care sufletele noastre sunt cuprinse acum,şi să ierte şi pe nenorociţii care ne-au urmărit cu ura lor, precum i-a iertat Mântuitorul pe călăii Săi».A doua zi - sărbătoare mare printre catolici. S-a mai distras un cuib de şerpi. Sus pe munte nua mai rămas decât o mână de cenuşă, oase calcinate, o Biblie arsă pe la colţuri - Cuvântul Domnuluinu piere.Aţi iertat voi martiri, dar legea dreptăţii, legea cauzalităţii nu se poate înlătura. Acţiuneanesocotinţei lor va trebui să aibă urmări, sancţiuni!Trei sute şi mai bine de ani, spiritele acestor ucigaşi au rătăcit prin spaţiu, învăluiţi în noapteaneagră şi torturaţi de actul lor nebunesc. Domnul i-a adunat pe toţi la un loc, azi pe unul, mâinepe altul, aducându-i din nou pe pământ, ca oameni trupeşti în satul Costeşti din România; iar înSăptămâna Mare, pe când se rugau, au ars toţi cei 110 care au dat foc fraţilor de altă credinţă. Auplătit fapta lor din trecut! Legea divină s-a executat.Cine omoară prin sabie, prin sabie va pieri. Cine omoară prin foc, prin foc va pieri. Nimic dince pare omului neînţeles, nu este fără rost. Totul este recompensat - şi fapta bună, şi cea rea!"Pământul se roteşte în jurai axei sale într-o zi, şi în acelaşi timp călătoreşte mereu în jurulsoarelui, înconjurându-1 într-un an. Vremea se scurge mereu, anii şi secolele se înşiră fără oprire.Entităţile spirituale vin valuri la reîntrupare, pe suprafaţa pământului, pentru a-şi face şcoalavieţii, iar după un timp se întorc în spaţiu. Această migraţie intensă, de la Cer la pământ, ori de lapământ la Cer, se urmează sute de mii de ani, având ca scop perfecţionarea.Umanitatea se înşiră astfel inconştientă pe calea evoluţiei, împinsă de legea progresului. Dinaceastă mulţime nesfârşită, răsar în anumite locuri şi momente, entităţi spirituale în care se dezvoltăfacultăţi divine, graţie conştiinţei lor mai devreme iluminată, graţie destinului lor mereu fericit,graţie unor zguduiri sufleteşti ce au înflăcărat şi cuprins întreaga lor fiinţă. Aflând rostul vieţii,