m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 157în vederea apărării copilului de pericolele ivite în existenţa sa, a îndemnului la fapte bune, sprebinele său, şi pentru a ocoli pe cele rele, spre a nu se nenoroci. In situaţia părintelui terestru se aflăşi veghetorul omului. Orice îndemn greşit sau în afara destinului ocrotitului său, va fi plătit deveghetor cu amarnice suferinţe.Cu această ocazie, ţin să atrag atenţia că omul întrupat îşi va plăti greşeala proporţional cugravitatea ei, dar dacă duhul liber va greşi, făcând acte contra legilor divine, greşeala sa va fi cumult mai greu pedepsită, pentru motivul că el are o conştiinţă mai liberă şi este mai bun cunoscătoral regulilor de conducere ale lumilor decât omul trupesc, care nu ştie decât ceea ce îl înconjoară.Iată un exemplu. Legile morale pământeşti spun că nu-ţi este permis să iei femeia altuia, pentrucă strici o alcătuire divină. Legile morale cereşti spun: Nici cu gândul să nu râvneşti la femeiaaltuia - căci omul greşeşte şi cu gândul, după cum a afirmat Domnul nostru Isus Christos.Modul cum îţi foloseşti gândirea, cugetarea, poate să te fericească sau să te ducă la săvârşireaunui păcat. Ideea are în sine o forţă colosală. De felul cum te vei servi de idee în relaţia cu semenultău, vei fi un fericit sau aspru pedepsit. Prin cuvântul tău, omule, poţi deveni şarpele biblic, căciprin ideile tale poţi să abaţi pe un om din calea destinului său.Dacă un om este responsabil de modul cum sfătuieşte pe un altul, această responsabilitate estemai gravă când, prin scris sau vorbă, el determină mai mulţi oameni la fapte contra legilor divine.Aşadar, în linii generale, duhul are înscris în el drumul evoluţiei sale, de la care se abate demulte ori, prin voinţa sa, prin libertatea de a hotărî. Prin urmare, este nevoie să se facă ceva pentruca această libertate să-i fie disciplinată şi să-şi pună voinţa în joc numai pentru împlinirea misiuniisale. în sprijinul urmăririi acestei discipline vine întruparea cu tunica ei de lut, care prin suferinţeaprige, orânduite şi intenţionat alese, încovoaie tendinţa de abatere şi influenţele lăturalnice. Dinîntrupare în întrupare, fiind călit mereu la focul suferinţelor, voinţa omului se disciplinează şi de lao vreme va înţelege că trebuie să-şi ducă traiul aşa cum i-a fost trasat.Veghetorul are sarcina să observe drumul vieţii terestre a protejatului său, conform destinuluiînscris înainte de întruparea sa. Sa zicem că în destinul unui om este scris ca el să se călugărească.La timpul hotărât - conform destinului - veghetorul îl îndeamnă să se călugărească. Dar o persoanăoarecare, auzind de hotărârea lui, se amestecă şi stăruind cu argumente îl determină să nu facă acestpas, abătându-1 de la impulsul său intern de a se călugări. în acest caz, cel care intervine îşi asumăo mare responsabilitate, deoarece a contribuit la modificarea unui destin. Ideile unui iresponsabilau întors un om din drumul pe care pornise.Prin urmare, putem greşi în alegerile noastre, şi putem greşi acţionând prin ideile noastre asuprasemenilor.VisulDupă actul morţii şi al reîntrupării, visul este fenomenul cel mai important din viaţa omului.Lumea savantă a făcut apel la fel de fel de ipoteze pentru a-şi explica acest fenomen, dar nu a pututsă se apropie nici pe departe de adevăratul mecanism al producerii visului, întrucât el, aparţinândlumii fluidice, e imposibil de cunoscut pe cale fizică.Oricât de fantastice ar fi, visele sunt realităţi ale lumilor fluidice. Iluziile există doar în lumeafizică, deoarece simţurile ne arată una şi adevărul este altul.înainte de a intra în analiza fenomenului numit vis, trebuie să reţinem că omul are o stare a saeternă - starea de spirit liber, când posedă o memorie deplină a trecutului, prezentului şi viitorului.A doua stare a omului este cea vremelnică, starea de duh întrupat - când nu mai ştie nimic de patriade unde a venit şi nu cunoaşte decât ceea ce aparţine acestei vieţi pământeşti, memoria lui fiindfoarte limitată. între aceste două stări se înşiră starea somnambulică, transa şi visul.în starea somnambulică omul este în legătură şi cu lumea trupească şi cu cea spaţială. în stareade transă duhul omului s-a exteriorizat complet - ceea ce nu are loc în starea somnambulică - fiindîn legătură numai cu lumea fiuidică. în starea de vis, duhul este exteriorizat, iar corpul vital rămâneîn trup.Divinitatea a orânduit ca omul şi orice animal să doarmă, pentru ca spiritul să-şi trăiască pentrucâteva ore viaţa de spirit, fără de care viaţa trupească ar fi deosebit de chinuitoare. După o zi demuncă, omul se culcă şi adoarme. Ce se petrece cu el? De cum a pus capul pe pernă, încetul cuîncetul duhul începe să se retragă din temniţa sa, din trupul său. Iată-1 afară la un metru de trup,trăgând după el şi o parte din corpul său vital. O dată ieşit complet din trup, duhul începe să iasă