m - Proiect SEMPER FIDELIS

Corpul planetar sau terestrian al omului 37introduce în gură chinină, şi cu toate acestea vom observa ca trupul său adormit rămâne insensibil,nu simte absolut nimic. Sistemul său nervos cental şi periferic este la locul său, atunci de ceimpresia exterioară nu se transformă în senzaţie? Răspunsul vine de la sine. Senzaţia se produce încoipul planetar, aflat în afara trupului, în momentul experienţei.Având particulele sale într-o continuă activitate, denotând o anumită sensibilitate şi chiar tendinţade reflex, corpul planetar, se poate considera ca fiind un coip viu, ce are o viaţă proprie, şi prinextensie - o conştiinţă şi o voinţă a sa particulară. E greu de cuprins ideea că o materie esteconsiderată vie prin ea însăşi, şi în plus că are capacitatea să exprime o voinţă şi să aprecieze ceeace-i convine şi ceea ce-i dăunează; şi totuşi, acesta este purul adevăr. Oricare ar fi gradul de evoluţieal unei materii - căci şi materia este supusă legii evoluţiei - ea are sensibilitate, înţelegere şi voinţă,pentru că e vie, fiind formată din particule vii, adevărate fiinţe, infinit de mici.Dar, să mă întorc la corpul nostru planetar. Materia solidă, lichidă şi gazoasă a pământuluinostru are destinul să evolueze, pentru a se transforma în materie planetară de un grad superior. Daroricât de fină ar fi materia planetară, ea simte o atracţie exercitată de surorile sale inferioare -materia gazoasă, lichidă şi solidă a globului, pe care stă piciorul nostru.Atunci când, prin îndeplinirea funcţiilor sale, corpul nostru planetar sărăceşte în materia saconstitutivă, se naşte în el o stare particulară de necesitate, de respiraţie, tradusă omului trupesc subformă de foame sau sete. Această aspiraţie, această chemare a corpului nostru planetar, se numeştedorinţă. Cu alte cuvinte, corpul nostru terestrian - al entităţilor spirituale întrupate - este sediuldorinţelor omeneşti, a tot ceea ce satisface gura, a tot ceea ce produce senzaţii - unirea sexuală etc.Coipul planetar este sediul unde se naşte şi se fixează mândria, ura, avariţia, lăcomia şi multealte vicii. El ne leagă puternic de pământ, prin toate bunurile şi plăcerile pe care acesta ni le procură.Din această cauză, corpului planetar i s-a mai dat, de către unii ocultişti, numele de suflet-animal.El fiind bruta din om, care îl împinge la satisfacerea simţurilor şi a pasiunilor josnice.Impresiile venite din afară - după ce au fost înregistrate de organele de simţ - sunt transmisecorpului planetar, sub formă de vibraţii, prin intermediul corpului vital, în special al celui din jurulnervilor. In corpul planetar sunt transformate în senzaţii de durere sau plăcere, duse mai departe lascânteia divină, entitatea spirituală reală şi veşnică a tuturor fiinţelor. Spiritul ia cunoştinţă prinproprietăţile corpului intelectului, corp aflat în imediata vecinătate a spiritului, şi în interiorul căruiasenzaţiile înregistrate sunt transformate în stări particulare, numite emoţii. Aşadar impresiile lumiifizice sunt percepute de organele de simţ ale trapului, de unde sunt transmise din corp în corp -vital, planetar, solar, mental - până la gânditorul central, scânteia divină, care ia cunoştinţă şidecide, potrivit gradului său evolutiv.Am arătat că învelişul planetar se află în toate corpurile de pe globul nostru, începând cumineralele şi sfârşind cu omul. Evident că în fiecare îşi are rolul şi gradul său funcţional, înconformitate cu treapta de evoluţie a sistemului respectiv. Sensibilitatea şi reflexele corpului planetaral mineralelor vor fi foarte reduse, nefiind sesizate de organele noastre de simţ. Ele sunt ceva maiaccentuate la plante şi se arată cu o notă destul de puternică la animale.Gratie corpului său planetar, un câine simte durere, ţipă şi fuge când este lovit. Apariţia stăpânuluisău îi produce o mare bucurie, iar lipsa mai îndelungată a acestuia, îi provoacă tristeţe. Moarteastăpânului o plânge cu lacrimi, căzând într-o profundă depresie sufletească. Câinele are manifestăriasemănătoare cu ale omului; el iubeşte până la sacrificiu, dar şi urăşte până la moarte. E lacom, egelos pe un alt câine, când vede că e mângâiat sau i se dă mai multă atenţie, şi aşa mai departe.De aici tragem concluzia că vehicolul planetar este un instrument general pe planeta noastră,pentru orice spirit, de orice fel şi grad ar fi el - mineral, vegetal, animal sau uman.Orice corp sau instrument al spiritului, fiind format din materie vie - cu sensibilitate, cuînţelegere şi voinţă - poate înregistra impresiile mediului înconjurător prin oricare parte a sa.Iată o probă.Se adoarme magnetic un om, sufletul său din cauza curentului magnetic al magnetizatoruluisuferă o separare de corpul său fizic. Din această cauză, el se comportă ca şi cum ar fi oarecum liberîn spaţiu. Punem acum un ziar în faţa ochilor celui adormit; cu pleoapele lăsate, el citeşte ziarul.Dar ceea ce e mai curios este faptul că el citeşte chiar dacă îi punem ziarul la ceafă. Se citeazănumeroase cazuri când o persoană a citit cu vârful degetelor de la mână sau picior. In ultimul timp,experienţele au fost duse şi mai departe. Astfel, sufletul unei persoane a fost scos din trapul său şidus la câţiva metri. Dacă s-a aşezat un ziar într-un punct indicat de un lucid, punct corespunzătorlocului unde se afla sufletul celui magnetizat, s-a constatat că el vede, iar trapul său aşezat pe fotoliuspunea cele scrise în ziar.