m - Proiect SEMPER FIDELIS

MoarteaşyOmul se topeşte ca o lumânare, şi în măsura în care îi slăbesc puterile fizice spiritul se elibereazăde milioanele de legături nevăzute, înnodate cu corpul său fizic. Astfel spiritul, fiind ceva maieliberat, devine mai sensibil, mai senzitiv la undele vibraţiilor psihice sosite din spaţiu.încetul cu încetul, bătrânul nostru, sănătos până mai lunile trecute, se deprinde cu ideea plecării,începe să se împace cu ideea părăsirii lucrurilor scumpe lui, dar mai ales se împacă cu ideea că Tatălîl recheamă la El, părăsind pe cei dragi de pe pământ.în fine, a sosit ziua fericită pentru cei care se vor bucura de sosirea lui în Cer, şi tristăpentru . cei de pe pământ, care se despart de părintele, fratele sau prietenul lor. Când ceasul cel mare abătut, sosesc entităţile spirituale din familia sa - fraţi, surori, părinţi, copii - care au părăsitpământul înaintea lui. Ele vin atrase de tainicele legături magnetice şi de vibraţiile primite, aflândcă iubitul lor pământean, este gata de a se întoarce în Cer. Atunci ele coboară ca fulgerul, îlînconjoară şi stau în aşteptarea ieşirii sale din trup. Prin prezenţa lor, prin vibraţiile corpurilor lorspirituale şi prin rugăciunea lor, înlesnesc descătuşarea spiritului de corpul fizic. O dată cu elesoseşte şi o entitate spirituală, un expert al spaţiului, un medic ceresc, cu misiunea de a rupecordonul fluidic ce uneşte perispiritul de corpul vital. El are un rol asemănător cu al moaşei voastreterestre, care taie cordonul ombilical ce uneşte copilul de placenta mamei sale."Corpul omului se poate compara cu o clădire, construită iniţial pe un schelet de beton armat,în care se înalţă ziduri de cărămizi, pentru a despărţi încăperile între ele. Schema, canavaua trupuluiomenesc o croieşte spiritul, în momentul începerii operei de reîntrupare, folosind drept materieprimă fluidul ce însoţeşte cele două elemente sexuale ale părinţilor. Printre firele acestei canavale,se orânduiesc celulele născute din diviziunea oului, dezvoltându-se cu ajutorul materiilor venite dela mamă. Pe parcurs, spiritul îşi măreşte reţeaua, dintr-o materie asemănătoare luată mereu de lapărinţii copilului, şi în acelaşi timp celulele se ordonează după liniile acestor fire. Canavaua creşteşi paralel cu ea creşte şi trupul micuţului din pântecele mamei.în general, fiecare celulă se compune din trei părţi: o membrană la exterior, o substanţăasemănătoare albuşului de ou - la interior, numită protoplasma şi un mic corp strălucitor - lamijloc, numit nucleu. în masa protoplasmei se află o mulţime de granule microscopice, numitemicelii.Totalitatea reţelei pe care este clădit trapul nostru formează corpul vital. Materia corpului vitaleste într-o veşnică circulaţie, şi această mişcare este provocată de o mică ramură a marelui curentcosmic, care circulă prin întregul cosmos şi în tot ce se află în el. Sub influenţa acestui curent vital,ce constituie o muzică sublimă, miceliile din interiorul protoplasmei se mişcă, dansează în jurainucleului. Prin mişcarea lor, se freacă de protoplasma, dar mai ales unele de altele, generând încorpul lor electricitate. Totalitatea electricităţii din micelii produce, prin inducţie, magnetism înmasa celulei. Graţie acestei forţe magnetice, celulele ţin una de alta, se atrag între ele, şi constituieceea ce se numeşte coeziune celulară.La începutul vieţii umane, celulele se înmulţesc şi trapul creşte. Acest proces se petrece pânăînjurai vârstei de 28 de ani. Urmează perioada când celulele uzate se înlocuiesc pe măsura distrugeriilor, şi ca urmare, trapul rămâne acelaşi. în fine, vine a treia parte a vieţii terestre, când celulele noinu le mai înlocuiesc în acelaşi număr pe cele uzate — constatăm scăderea grăsimii, reducerea treptatăa sistemului muscular, a taliei trapului şi apar zbârciturile pielii - de aici debilitatea celor ajunşi învârstă, nemaiavând la dispoziţie dinamismul asigurat de miceliile din celulele numeroase avute înanii precedenţi.Celulele care se reînnoiesc pe o distanţă mare de timp şi se reduc ultimele sunt celulelenervoase. Din această cauză, encefalul este cel din urmă organ ce pierde contactul cu perispiritul.Toată această operă de reparare, de înlocuire, se face sub imboldul, sub conducerea spirituluistăpân. Către sfârşitul vieţii, se alătură omului mesagerul-destrupător, un spirit din spaţiu de unanumit grad, cunoscător şi meşter în desfacerea legăturilor fluidice, eliberând astfel firele fluidiceale perispiritului de corpul fizic. Acest specialist, fizician ceresc, face operaţia de slăbire a adeziuniiperispiritului de corpul fizic, pentru ca la timpul oportun, desprinderea spiritului de trap, să se facăcu O A mai mare uşurinţă.In caz de plecare prin boală, fratele spaţial retrage zi de zi o anumită cantitate din fluidulcorpului vital al celui pregătit să părăsească viaţa terestră. în dreptul organului din care lipseştecantitatea de fluid vital, necesar întreţinerii mişcării miceliilor celulare, nu se mai produce electricitate,şi deci nici magnetism. Din această cauză, slăbeşte vitalitatea organului respectiv, începedezorganizarea sa şi celulele nu mai au forţa necesară funcţionării lor. In fine, uneori apar aici şi