m - Proiect SEMPER FIDELIS

364 Din tainele vieţii şi ale universului - A doua carteA pleca dintr-o colectivitate şi a intra înţr-alta, ar fi o nebunie, pentru că, în primul rând, duhulva fi considerat un dezertor, fiind dispreţuit. în al doilea rând, fiecare colectivitate îşi are învăţăturileşi legile sale, extrase' din activitatea milenară a individualităţilor ei, pe care duhul fugar nu lecunoaşte şi nici nu va şti să le interpreteze. Iar în al treilea rând, pentru că fiecare colectivitate îşiare ierarhia ei proprie, iar duhul nou venit, va fi bănuit şi considerat un trădător, ca atare, orice gradar fi avut în comunitatea sa, nu se va ţine seama şi va fi aşezat pe ultima ei treaptă.După cum există deosebiri între oameni, tot aşa sunt deosebiri şi grade ierarhice între colectivităţi.Fiecare colectivitate este aşezată pe o anumită treaptă a evoluţiei. Aşa au luat naştere naţiunile. Aşaa luat naştere şi poporul român.Două sau mai multe colectivităţi se asociază între ele pentru ajutor reciproc şi formează ocolectivitate mai mare, numită familia comunităţilor respective. O asemenea familie este familialatină, formată din francezi, belgieni, italieni, spanioli, portughezi, români şi romanşii din Elveţia.Superiorii acestor mari familii sunt într-o continuă înţelegere cu îngerii Pământului. Fiecaremare colectivitate îşi are cartea experienţei sale şi o lege divină opreşte ca o colectivitate sau unindivid dintr-o colectivitate să aibă acces la cartea altei colectivităţi. Fiecare colectivitate îşi areexperienţa sa, dobândită prin dureri şi sacrificii. Divinitatea impune ca fiecare comunitate să-şi facăstudiile pe experienţele proprii, fără să se orienteze după experienţele făcute de alte colectivităţi,pentru că Tatăl vrea să compare şi să vadă la ce soluţie a ajuns fiecare, referitor la o teză elaboratăde Centru.După cum la şcoală nu se permite elevilor să copieze unul după altul, nici colectivitatea nupermite membrilor ei să comunice altei comunităţi rezultatul experienţelor sale. în acest scop s-asădit în fiecare colectivitate sentimentul îndoielii de ceea ce ştie cealaltă, un sentiment de răcealădespărţind comunităţile între ele. Astfel se explică faptul că evreii au Talmudul, cu adevărurile şisuperstiţiile lor, pe care îl ascund cât pot, ca să nu ia cunoştinţă de el şi alte neamuri.Fiecare individ al colectivităţii contribuie cu un mic aport de cunoştinţe şi experienţe, făcute întimpul întrupării sale. Duhul întrupat repetă mereu această muncă de Sisif, pentru că atunci cândva fi sus, să verifice faptele sale la lumina cunoştinţelor cereşti.Uneori duhul sau spiritul îşi însuşeşte anumite idei, care se închistează atât de tare în el, încâtnu se mai poate scutura de ele, constituind o piedică în evoluţia sa ulterioară. Pentru a se dezbărade aceste idei fixe, duhul trebuie să se întrupeze, să vină în lumea vieţii practice şi să constate, prinpropria sa experienţă, că ideea respectivă are un alt înţeles, iar nu cel cu care s-a obişnuit. Rutinaeste duşmanul progresului.Duhul a făcut odată o experienţă, fericită sau nefericită, pozitivă sau negativă, şi se încăpăţâneazăsă spună că acela este adevărul. I s-a demonstrat că e în eroare, dar el rămâne mereu la aceeaşipărere. Atunci e silit să se întrupeze şi să treacă prin aceeaşi experienţă, ca să vadă mai bineadevărul referitor la problema respectivă. Numai acum are ocazia să vadă acel adevăr sub un altaspect, pentru că acum nu va mai fi o deducţie mentală, interioară, ci rezultatul analizelor tuturorfactorilor care pun în evidenţă acest adevăr. Duhul, ca duh, se poate înşela în părerea lui, darexperienţa făcută ca întrupat îi luminează mentalul, în ceea ce priveşte o anumită problemă. Trupuleste un instrument admirabil în mâna duhului, căci cu el află, treptat, adevărurile eterne ale universului.întrupându-se, duhul pune în practică toate conceptele sale spirituale asupra lumilor. Noapteava concepe planuri, iar ziua va căuta să le traducă în opere concrete. Punând în practică ideile sale,duhul va culege o experienţă relativă la o cunoştinţă a sa. Conducătorii supremi, bătrânii colectivităţii,cunosc adevărurile prin experienţa lor personală, dar copiii de sub ei nu pot cunoaşte tot adevărul.Adevărul nu se poate învăţa din teorie, ci numai prin practica lui.Ideea vine de sus, de la Centru, dar ea trebuie să fie interpretată. Dacă tot ce e sus este şi jos,nu înseamnă că tot ce e jos este şi sus. Principiul este la fel, dar forma e organizată în mii de feluri.Cum ai să descifrezi principiul din forma necunoscută? Principul e simplu şi limpede ca apa deizvor, dar forma e tulbure, ca torentul munţilor.Tu ştii că în Dunăre trăiesc peşti. Iată un principiu. Dar cum sunt acei peşti? Fratele spaţialcunoaşte peştele ca idee. După cunoştinţele sale, va face un peşte şi îl va pune în apa Dunării, darnevăzând niciodată un peşte, nu i-a ştiut aşeza unde trebuie aripioara codală sau cele pectorale şiabdominale. Peştele va trăi un timp în apă, dar nu va şti să se mişte, pentru că nu a fost construitcum trebuie. Principiul, ideea teoretică, a fost tradus în practică, dar nu a reuşit la prima încercare,îi vor trebui duhului vieţi peste vieţi trupeşti, ca să pună un număr corespunzător de aripioare şiacolo unde trebuie, realizând un anumit fel de peşte ce trăieşte în apa Dunării.Omul află mai întâi principiul, ideile teoretice, în spaţiu, şi apoi are nevoie de vieţi de suferinţă,pentru ca văzând, experimentând în această lume, ideea să i se fixeze adânc şi pentru veşnicie înmica sa sferă spirituală. Bătrânii comunităţii supun pe cei de sub ei la întrupări, pentru ca prin