m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cernoile date ştiinţifice. Dar un alt savant va veni mai târziu şi o va dărâma şi pe aceasta. E firesc săfie aşa, întrucât a aflat de factori noi care intră în constituţia materiei şi o ţin sub influenţa lor.Astfel, stau faţă în faţă două ştiinţe:1. ştiinţa duhului întrupat, a omului trupesc - redusă şi în parte eronată;2. ştiinţa marilor Forte cereşti - cuprinzând întreaga creaţie şi exprimând purul Adevăr.Adevărul se dă treptat. Având în vedere acest precept, s-a spus până acum că Cel ce a făcut totul- văzut şi nevăzut - este Tatăl ceresc, avându-şi Tronul împărătesc în mijlocul Sferei divine.Azi păşim ceva mai departe spunându-vă: Divinul Creator, Fiinţa supremă, care a făcut însăşiSfera centrală cu toate miliardele de Creatori de acolo, se află în Infinit, în afara uriaşei sfere atuturor creaţiilor. De acolo El ordonă cele ce trebuie să facă marii Creatori din Sfera centrală. Deacolo pleacă ordinele care umplu câmpul cosmosului şi al celor patru universuri.Odată, în eternitatea dinaintea timpurilor actuale, la începutul începuturilor, n-a existat decâtInfinitul şi materia ei haotică. Din sânul acestui Infinit şi din această materie haotică s-a ivitDumnezeu. El şi-a ales un punct matematic în sânul Infinitului unde a început prima Sa operă.Toate religiile pământului vorbesc de existenţa lui Dumnezeu, dar nici una nu dă cel mai micindiciu de natura, atributele şi sediul Său. Ca să poată deveni Auxiliarele Părintelui lor, marileDuhuri trebuie să ştie cât mai mult despre El. Duhurilor li se spune mereu de către marile Luminicereşti - îngeri, Guvernatori planetari şi Guvernatori solari - cum a fost odinioară, cum este acum,Cine a făcut totul, cum s-a făcut lumea, unde este Fiinţa care a conceput, concepe şi conduce totul.Dar asemenea taine nu se pot aşterne azi şi aici, în paginile acestei cărţi. Ele sunt prea sfinte pentrua fi citite, discutate şi comentate de cei nepregătiţi.Din cele descrise până acum, ai înţeles că fiecare din cele patra universuri, ca şi Sfera-Laborator,au la periferia lor o pătură de materie eterică, fiind delimitate de restul Sferei cosmice. De asemenea,Sfera cosmică are la periferia sa un hotar, o barieră de o anumită materie eterică, ce o delimiteazăde restul materiei haotice a Infinitului.Atât de sublim le-a orânduit divinul Tată, încât nici unul din sorii sau planetele, care plutescîn sânul universului nu poate ieşi din interiorul sferei-univers. De asemenea în aşa fel sunt ţintuiteşi conduse cele patru universuri, încât nici unul nu poate părăsi sfera cosmică şi să peregrineze prinInfinit. De la mic până la mare, toate corpurile cereşti sunt fixate în poziţiile lor, mişcându-se petraiectorii desăvârşit orânduite. Iată pentru ce nu orice duh poate părăsi zona sa de evoluţie. Iatăpentru ce numai noi, duhurile albe ale Pământului, putem să ne ridicăm până la Lună, unde asistămla înaltele studii şi prelegeri angelice.Nu se poate îngădui, oricum şi oricând, unui duh să vagabondeze din planetă în planetă şi dinsoare în soare. Când, cu ocazia unor prelegeri, ne ducem în Lună, trebuie să dezbrăcăm - după cumam mai spus - o parte din haina noastră fluidică planetară. Când va sosi vremea, vom dezbrăca detot acest înveliş planetar şi ne vom duce în Soare. Şi aşa mai departe, dezbrăcând pe rând toateînvelişurile universice şi cosmice, ne vom întoarce de unde am plecat, în Sfera divină.Din Infinitul ce înconjoară sfera cosmică, vin ordinele care circulă prin Sfera-Laborator şi celepatru universuri. Noi, duhurile, cugetăm, dar cugetarea noastră nu ne aparţine; ea este a Tatăluiceresc. Cugetarea noastră este transcendentală, apriorică, iar nu aposteriorică, deoarece ideile nusunt creaţia noastră. Noi nu facem decât să atragem ideile din spaţiu, să le citim şi să le înţelegem,să le „fotografiem" şi apoi să le dăm drumul. Ideile nu au fost create din experienţa noastră, ci dinexperienţa unei Fiinţe uriaşe, colective, căreia voi îi ziceţi Dumnezeu.De acolo, din infinit, n© vin mereu valuri de idei, care circulă la anumite timpuri şi pe o undăa cărui conţinut este vizibil, audibil.şi inteligibil numai de marile Lumini. Cei ce le aud, sunt răpiţide farmecul resimţit la ascultarea lor. Această vorbire divină este uneori emisă şi pe o gamă de undeinferioare, pentru a fi auzită şi de îngerii solari şi planetari.Odată am îndeplinit şi eu, cu smerenie şi dragoste, o misiune, întocmai cum mi s-a poruncit.Pentru râvna, depusă în lucrarea încredinţată, slăvitul nostru Guvernator solar m-a binecuvântat,ordonând unui înger să-mi ridice haina planetară. Rămas la exterior numai cu haina solară, am avutnegrăita fericire de a percepe şi eu unda Tatălui divin, destinată numai îngerilor solari şi planetari,îmi lipsesc cuvintele pentru a vă face să înţelegeţi sentimentul încercat atunci, auzind glasul Celuinevăzut. Atunci am înţeles dragostea nesfârşită şi supunerea oarbă a miliardelor de Creatori divini,din Sfera-Laborator, pentru Cel aflat în Infinit şi invizibil chiar şi pentru Ei. în acele momente, îmipărea că sunt chiar în faţa Celui atotputernic.Cum să vă fac să înţelegeţi această senzaţie de fericire? Am să încerc să fac o comparaţie,închipuiţi-vă că aveţi în faţă un aparat de televiziune adaptat unui aparat de radio. Dacă pe iubitulvostru frate de la Berlin îl vedeţi pe ecranul din faţă şi îi auziţi vorbirea, aveţi impresia că sunteţichiar în faţa lui, la Berlin.jye