m - Proiect SEMPER FIDELIS

Comunicări din Cer 193vină să vadă şi el cum sunt aceste regiuni, stele, comete şi planete pline de tot felul de fiinţe.Doreşte să le vadă şi să înveţe şi el ce este aici, în sfera creată, pentru a ajunge tot atât de ştiutorca cei întorşi în Laborator şi ca Lucrătorii divini din Sfera divină.Când s-a convins - de la bătrânii reîntorşi în Rai, ce au în spate miliarde de ani - că numaiîn lumile stelelor şi planetelor va putea vedea şi pipăi tot ce a auzit, că numai în sânul acestor lumipoate deveni perfect şi fericit, se hotărăşte să plece. Nu i s-a spus că această învăţătură se obţinecu preţul suferinţei, şi, asemenea unui pelerin, pleacă pe un drum lung, ce pare că durează oveşnicie. începe să cunoască munca, prin lacrimi şi suspine, şi în sudoarea frunţii îşi câştigă pâinea- învăţătura. Aici află imediat de legile divine ale Tatălui.Iată plecarea lui Adam din raiul biblic. Trăind prin sori, află de legile solare, şi în fine, maitârziu, află şi de legile planetare. Curând înţelege că legea solară este comentariul legii divine, iarlegea planetară este regulamentul explicativ, dezvoltat, al legilor divine şi solare.Din cele spuse, se vede că duhul nu a fost izgonit din Rai, ci a plecat, convins că nu va puteaajunge să cunoască ceea ce ştie Tatăl său Creator - pomul cunoaşterii binelui şi răului - decâtînvăţând tot ceea ce El a creat, toate ideile emise de El în lume, şi că această învăţătură nu o poateobţine decât vizitând marea Sa împărăţie. Şarpele ispititor - duhul ajuns perfect - i-a mai spus cănumai aici, în creaţie va vedea concretizate, într-un fel oarecare, ideile abstracte învăţate în Laborator,şi că o primă condiţie să devină fericit e să iubească. Or iubirea nu se poate cunoaşte şi învăţa decâtîn creaţia Tatălui. Aceşti diavoli simbolici i-au vorbit atât de frumos, i-au descris creaţia Tatălui înasemenea culori, încât bietul duh-copil s-a entuziasmat şi s-a hotărât să pornească la drum.A plecat, a colindat din sferă în sferă şi aici, în creaţie a aflat că există o „moarte". Aici facecunoştinţă concretă cu bunătatea şi răutatea oamenilor, idei de care se vorbise şi le reţinuse canoţiuni abstracte, dar acum le-a văzut şi simţit pe propria sa piele. Aici vede şi se îngrozeşte cumrăutatea merge până la uciderea fiinţelor create de Tatăl. Aici vede aplicându-se legile divine, decare i s-a vorbit în Rai, dar acolo nu le-a înţeles.Cum ar fi putut bietul duh-copil să ştie ce înseamnă „a ucide", când în Laborator nu a văzutniciodată aşa ceva. Cum era să înţeleagă fenomenele complexe ale compunerii şi descompuneriimateriei fizice, când asemenea fenomene şi materii nu existau în Laborator, ele fiind rezultatulprocesului de combinări fizice şi chimice a materiilor fluidice compuse din lumile create.în lumea creată, duhul-copil învaţă, învaţă şi disperă învăţând. Aici.suferă, suferă, până laexasperare, până la revoltă, regretând Raiul pe care 1-a părăsit. El vine în conflict cu mediul intelectde aici - divin, solar şi planetar — se revoltă şi încalcă legile divine, solare şi planetare. Vrea săplece din acest iad, dar nu mai poate, şi - încercuit de forţe - duhul cade înfrânt şi vlăguit. Târziiiînţelege că nu există altă scăpare decât supunerea, umilinţa, munca din greu, adică să lucreze în viaTatălui divin, pentru propăşirea lui şi a operei Tatălui său.Miliarde nesfârşite de ani, duhul uman îşi va depăna existenţa, şi din neputinciosul de altădatăva deveni o Forţă creatoare, din neştiutorul de altădată, va deveni atotştiutor ca Tatăl său. Atuncise va întoarce în sânul Tatălui, în Sfera Sa fluidică, în Raiul din care plecase odată, devenindLucrător divin, Creator de materii şi duhuri, Auxiliar al Tatălui ceresc, în uriaşa Sa operă: Creaţia.Rugăciunea poate înlătura legea divină?Omul nu poate afla Adevărul decât prin destrupare, ori noaptea, când iese puţin din trupul său.Noi, duhurile superioare, cunoaştem adevărurile Tatălui, după cum voi cunoaşteţi că cerul eînnorat sau senin, dar nu le putem spune omului, pentru că am veni în conflict cu ideile lui terestre.Legile Tatălui sunt universale. Oriunde ne întoarcem privirea nu vedem nici o excepţie, nici oabatere de la legile Sale. Atunci cum o să credeţi că legea are să fie suspendată, prin faptul că voivă rugaţi! Dar cu toate acestea, rugăciunea este necesară, pentru că trăind în neştiinţa vieţii trupeşti,nu cunoaşteţi cauza suferinţei voastre. Constituie o adevărată fericire faptul că se naşte în omsperanţa că Tatăl îi va asculta rugăciunea şi îşi va suspenda legea. Efectul real al acestei speranţeeste că bietul om simte de parcă suferinţa i s-a mai alinat. E o simplă părere sau iluzie, dragul meufrate, pentru că legea e lege şi cauza trebuie să-şi aibă efectul.Cum viaţa terestră este plină de spini, presărată mai mult cu zile negre decât cu bucurii, bietulom neştiutor de legile divine, se roagă şi iar se roagă, ore întregi. Marele nostru Divin, fost Isus,văzând că iudeii înşiră rugăciuni, rostite mecanic, numai din buze, iar nu din adâncul sufletului, arecomandat apostolilor să facă cunoscută oamenilor o scurtă şi concisă rugăciune: Tatăl nostru.