m - Proiect SEMPER FIDELIS

24 Din tainele vieţii şi ale universului - Prima carteingerarea alimentelor, care, ca orice materie fizică, sunt animate de fluid vital. însă corpul vitalabsoarbe cea mai mare cantitate de materie vitală prin organele sale speciale, pe care le vom descrienumaidecât.Absorbţia - directă sau indirectă - de vitalitate se face în mod diferit, după condiţiile mediuluiînconjurător. Astfel, când spaţiul este mai luminos, cantitatea de materie vitală fiind mai mare,absorbţia este mai activă, prin urmare, puterile şi funcţiile corpului vital sunt şi ele mai active. Cândînsă cerul este înnorat, şi în special noaptea, când este întuneric, absorbţia este mai redusă. Caurmare, trupul primind un impuls mai mic, puterile sale, vitalitatea lui sunt mai reduse. Iată înţelesuldispoziţiei noastre sufleteşti - mai bună vara, când e soare şi lumină, şi tristeţea sau indispoziţiaiarna sau când vremea este închisă. Aşadar, sufletul este influenţat de instrumentele avute la dispoziţie- corpul vital şi trupul.Persoanele cu vederea spirituală văd prin aer o puzderie de particule luminoase aflate într-ocontinuă mişcare sau vibraţie, fiind mai vizibile în zilele cu soare, cu multă luminozitate. Acesteinfinite punctuleţe luminoase sunt aglomerări de particule din fluidul magnetic sau vital.Cantitatea de materie vitală absorbită ziua, abia face faţă nevoilor trupului, aflat într-o continuăactivitate. Din această cauză, către seară ne simţim obosiţi. Noaptea, activitatea trupului se reduce,consumul de materie vitală fiind mai mic. Absorbind în continuare fluid vital, coipul vital acumuleazămari cantităţi de materie vitală, motiv pentru care dimineaţa, după odihna nopţii, omul se simtedispus sufleteşte şi capabil să reînceapă activitatea fizică sau intelectuală. Aşadar, ziua consumămmai^mult decât acumulăm, noaptea, însă câştigul este mai mare decât consumul.încorporarea fluidului vital este mai amplă în prima parte a nopţii şi mai redusă către ziuă.Poporul a concretizat acest adevăr, spunând: „Un somn de o oră înainte de miezul nopţii face câtdouă către ziuă". în a doua parte a nopţii, când vitalitatea este mai redusă, spiritul muribunduluipărăseşte trupul său obosit sau bolnav.Spiritul nostru se simte fericit în lumea materiei fizice, când are la dispoziţie instrumente înplină putere şi activitate. Omul este mai sensibil şi mai înţelegător când se află la o temperaturăpotrivită, decât în condiţii de căldură ori frig exagerat.într-adevăr, în regiunile ecuatoriale, electricitatea din atmosferă fiind foarte mare, creştetemperatura şi luminozitatea. Căldura exagerată împiedică vitalizarea trupului; motiv pentru careomul nu poate gândi, simţi şi lucra bine în regiunile cu temperatură prea ridicată. Situaţia esteasemănătoare în regiunile polare, unde datorită luminii slabe şi a temperaturii foarte scăzute, absorbţiade materie vitală este dificilă şi insuficientă, sistemul cerebral aflându-se în imposibilitatea de aînregistra cu fidelitate ideile emise de spirit.Prin urmare, electricitatea moderată favorizează vitalitatea corpului vital şi în mod indirect atrupului. însă o cantitate prea mare sau prea mică de electricitate împiedică activitatea corpului vital.Centrele de activitate ale corpului vitalToate părţile trupului nostru sunt importante, toate sunt necesare unei bune vieţuiri, dar unelesunt indispensabile. Astfel, se poate trăi fără un picior, o mână sau un rinichi, dar nu se poate trăifără inimă sau ficat. Cu alte cuvinte, există o scară ierarhică a importanţei dintre diferitele părţicomponente ale trupului.La fel se întâmplă şi cu vehicolul vital. Deşi este format din aceeaşi materie, totuşi el esteorganizat, adică în unele zone materia sa este mai fină, dând naştere unOr centre sau organe, aflateîntr-o vibraţie, într-o activitate ce depăşeşte pe cea a corpului vital în ansamblu.Clarvăzătorii văd la suprafaţa corpului vital discuri sau rozete de forma unor mici farfurioare,cu mijlocul scobit şi puţin adâncit, având diametrul între 1-3 centimetri.Aceste rozete sau discuri sunt centrele de absorbţie ale fluidului vital din mediul înconjurător.Ele sunt în număr de şapte, poziţionate astfel: 1. la baza coloanei vertebrale; 2. în dreptul splinei;3. deasupra ombilicului; 4. în dreptul inimii; 5. în dreptul furcii gâtului; d>. în dreptul spaţiului dintresprâncene; 7. în dreptul creştetului capului.La majoritatea oamenilor, dintre aceste şapte centre numai una este într-o activitate intensă, şianume cea din dreptul splinei, celelalte abia se învârtesc sau la unii chiar stau pe loc.Privit de persoanele magnetizate şi mai ales de cele clarvăzătoare, centrul splenic are aspectulunei flori cu şase petale. El se roteşte de la stânga spre dreapta, cu o viteză deosebită. Prin aceastăînvârtire se produce un sorb, care atrage din mediul ambiant fluid vital, îndreptat către o mică