BULETINUL POMPIERILOR - IGSU

iologic a devenit evident după utilizarea în anul 1995 a sarinului de către secta AUM, în atacul declanşat înmetroul din Tokyo, atac soldat cu numeroase victime în rândul civililor. După acest atentat s-a constat ocreştere semnificativă a interesului manifestat de grupările teroriste pentru atacul cu substanţe chimice. În urmaatacurilor devastatoare din 11 septembrie 2001 şi a ripostei americane este posibil ca orientarea teroriştilor să seîndrepte către mijloace performante, cum ar fi armele de distrugere în masă chimice, biologice, radiologice şinucleare (ADMCBRN).Societatea este vulnerabilă la atentatele terorismului chimic şi biologic, care poate îmbrăca diverseforme cu efecte deosebit de grave şi necontrolate. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a întocmit o listă cu agenţiichimici şi biologici potenţial utilizabili în atacurile teroriste.Dintre substanţele chimice susceptibile de a fi întrebuinţate în atacurile teroriste se detaşează ca deosebitde periculoase două mari grupe:‣compuşi neurotoxici persistenţi de tip „V”;‣compuşi vezicanţi persistenţi de tip „iperite”.În acest context, considerăm oportună o informare asupra nivelului actual al cunoştinţelor privindcompuşii neurotoxici şi vezicanţi persistenţi potenţial utilizabili în atacuri teroriste.Compuşi neurotoxici persistenţi de tip „V”Compuşii cu acţiune neurotoxică de tip „V” sunt substanţe organofosforice având în structura lor unrest de tiocolină, care se caracterizează prin toxicitate foarte mare şi persistenţă deosebită.Substanţele de tipul „V” se prezintă sub forma unor lichide uleioase incolore sau slab gălbui şi fărămiros; au temperaturi de fierbere ridicate şi volatilităţi reduse, fapt ce le conferă o persistenţă foarte bună; suntstabile la temperatura camerei, de exemplu, VX-ul la temperatura de 70 0 C se descompune cu o viteză de 5% pelună; reactivitatea chimică este, de asemenea, destul de redusă, hidroliza decurge cu viteză foarte mică latemperatura camerei, în mediu neutru, ea este puternic accelerată în mediu bazic; acţionează asupra sistemuluinervos prin blocarea colinesterazei; simptomele intoxicaţiei pot apărea imediat sau după câteva minute delatentă.VX-ul şi VR-ul sunt cele mai toxice substanţe organofosforice cunoscute. Caracteristic pentrusubstanţele de tip „V”, este faptul că ele pot pătrunde în organism pe toate căile: respiratorie (sub formă deaerosoli), prin piele (sub formă de picături) şi prin indigestie (odată cu alimentele sau apa contaminată). Maimult, dozele letale nu diferă semnificativ în funcţie de calea de pătrundere.Gradul de periculozitate deosebit al acestor compuşi este determinat nu numai de toxicitatea lor foarteridicată, ci şi de persistenţa deosebită datorată caracteristicilor lor fizice şi chimice.Zonele contaminate cu aceşti compuşi prezintă un pericol de contaminare pentru populaţie, pe operioadă mare de timp, perioadă care este direct proporţională cu cantitatea de substanţă răspândită pe unitateade suprafaţă. Condiţiile atmosferice influenţează în mod direct stabilitatea compuşilor şi deci perioada de riscde contaminare. Într-o atmosferă uscată şi rece persistenţa în teren a acestor compuşi poate ajunge la câtevaluni.Compuşi vezicanţi persistenţi de tipul „iperite”Din punct de vedere chimic substanţele toxice vezicante aparţin mai multor clase de compuşi organicihalogenaţi: sulfuri halogenate, amine terţiare halogenate, arsine halogenate, oxime halogenate.Dintre substanţele cu acţiune vezicantă prezintă interes, ca potenţial utilizabile, în atacuri teroristesulfurile organice şi aminele terţiare.În stare pură, compuşii cu activitate vezicantă sunt lichide uleioase incolore şi inodore. Produseletehnice sunt slab colorate în galben-brun şi au mirosuri caracteristice de muştar, respectiv de peşte. Latemperatura camerei sunt lichide cu volatilitate scăzută şi stabile. Temperaturile de fierbere sunt ridicate, peste200 0 C, temperaturi la care se descompun parţial. Pot fi purificate numai prin distilare sub vid. Produsele tehniceau temperaturi de solidificare mai coborâte decât produsele pure. Compuşii sunt în general solubili în solvenţiorganici, dar foarte greu solubili în apă.Reactivitatea chimică este destul de redusă. La temperatură normală hidrolizează greu, datorităsolubilităţii reduse. Reacţia este accelerată de prezenţa unui mediu alcalin şi de temperatură ridicată. Acestlucru face ca decontaminarea zonelor contaminate cu astfel de compuşi să se realizeze foarte greu şi într-operioadă lungă de timp.101